Gheorghe si „Balaurul”

Ştiaţi că Serviciul de Informaţii Externe a cheltuit o grămadă de bani pe medicamente laxative? Cred că este vorba despre calitatea spionajului românesc, căci nu e de glumă să te apuce căcarea tocmai când fotocopiezi cu aparatul din vârful pixului documente compromiţătoare cu familia lui Omar Hayssam la picnic în Siria. Aşa ar fi logic, ca spionul când intră în misiune să se ducă la WC. Altfel nu se poate, ţac-pac cu laxativul şi treaba merge ca unsă. O astfel de investiţie ar fi bună şi la Primăria Timişoara. Neapărat. Ce-aţi vrea, să intre ditamai înalt-funcţionarii municipalităţii în şedinţă la DNA şi să se facă ei de poveste pe-acolo? Să se ceară ei la toaletă şi să nu-i lase procurorul, de frică să nu se sinucidă teatral? Ar fi cazul ca, în bugetul de anul ăsta, să se cuprindă şi astfel de investiţii, mai ales după ce presa scormonitoare (adevărul.ro) a arătat că primăria este din nou în atenţia curţii de conturi într-o afacere „Balaurul”, ca să nu-i zic „Aurora”, ceva în genul celei din „Heaven”, de pe urma căreia câţiva grei din primărie au fost chemaţi să dea cu subsemnatul la DNA, Gheorghe Ciuhandu chiar plângându-se că-l doare mâna de atâta scris cu pixul. Dacă schema e aceeaşi, atunci e foarte simplu. Primăria încasează mai puţin decât ar trebui să încaseze ca şi chirii sau impozite pe clădiri, existând suspiciunea că această lipsă de vigilenţă ar fi provocată de oareşce interese. Nu trebuie să fii curte de conturi să cazi pe gânduri când nişte funcţionari ai primăriei, altfel foarte atenţi la astfel de detalii, caută mai degrabă scuze firmei în cauză decât să pună mâna pe chitanţier. Ştiu un caz din sute de ele în care nu s-a eliberat un certificat fiscal până nu a venit proprietarul cu schiţa proprietăţii actualizată, că au văzut municipalii la o vânătoare pe Google Earth cum omul are o cuşcă de câine ridicată în propria curte. Foarte bine, dar atunci să fie vigilenţă pentru toată lumea, nu numai pentru plebeu. E clar, ceva laxative tot trebuie cumpărate. Preventiv.