Rogue One – o corpoducție Mickey & Goofy

Rogue One este primul film din seria Star Wars care nu a fost înnobilat cu titlul de „Episod” (fiind un spin-off), deși e cel mai episodic dintre toate, și este eminamente un produs corporatist. De ce? Pentru că exploatează în mod cinic munca pe brânci a mii de programatori, designeri grafici, animatori, decoratori, cascadori, machieuri (și lista poate continua la nesfârșit) fără a oferi un produs final omogen, unitar, care să depășească suma calităților sale individuale. Ba din contră.

În opinia mea, Rogue One reprezintă studiul perfect de caz pentru transferul actului artistic din mâinile artiștilor în mapele și powerpointurile membrilor consiliului executiv al unui mamut corporatist. În cazul nostru, Disney. Toate deciziile importante par să fi fost luate în urma unor ședințe îndelungate la care au participat atât directorii departamentelor de creație, cât și șefii de la „Financiar”, căpeteniile de la „Marketing”, kaizerii de la „Sales”, jabbadăhuții de la HR ș.a.m.d. Drept urmare, filmul nu pare să fi avut nevoie de regizor. Nici nu pare să aibă unul. Lipsește complet amprenta personală. Dacă n-aș fi văzut Godzilla, aș fi fost înclinat să cred că Gareth Edwards e pseudonimul comitetului însărcinat cu fabricarea filmului. În fine, contează mai puțin numele său… vorba poetului, n’importe dac-o fi el sau altul… e de la sine înțeles însă că niciunul n-ar fi avut prea multă libertate de mișcare.

Dacă regia suferă de boala insipidului, montajul e de-a dreptul uluitor, și pare să fie „opera” unui suferind de ADHD în fază terminală. Secvențele se succed la foc automat, într-un vârtej de cadre neînchegate, trântite laolaltă ca într-un trailer lung de două ore. În acest iureș de culori și mișcare, orice tentativă de profunzime, de a stabili relații puternice între personaje, de a crea tensiune, sfârșește în derizoriu. Nu de puține ori, o scenă în care protagoniștii sunt angajați într-un schimb intens de replici sau pe punctul de a realiza ceva important este întreruptă preț de câteva secunde de imaginea unei nave sau a unei explozii – de regulă ceva colorat și strălucitor, care-ți „fură ochii”. Orice tensiune se disipă numaidecât. Alteori, secvențe cu încărcătură complet diferită sunt intercalate în mod inexplicabil, astfel că nu mai putem vorbi de ton, ci mai de grabă de toane. Trist lucru, dat fiind că luate individual, multe dintre aceste secvențe sunt reușite. 

Și astfel revenim la maniera corporatistă în care sunt încropite (și vor fi și de-acum înainte) aceste lung-metraje. E limpede că niciun profesionist care stăpânește arta regiei, sau a montajului bunăoară, nu poate comite asemenea erori elementare. Însă la Disney, ultimul cuvânt îl au așa-numiții executives, nicidecum artistul – iar Orson Welles se învârte acum, așa rotofei cum e, în mormânt: cel mai negru coșmar al său a devenit nu doar realitate, ci literă de lege. Ce să mai vorbim de Pudovkin. Îmi închipui că a avut loc următorul schimb de replici:

Reprezentant corporație: Scenele par cam lungi, unele depășesc chiar un minut. Nu putem face ceva în privința acestui aspect?

Regizor/editor: Cum adică prea lungi?

RC: Conform cercetărilor noastre, segmentul de piață considerat drept target principal pentru distribuirea suitei de spin-off-uri Star Wars ce urmează a fi lansate în următorii treizeci de ani este alcătuit din tineri cu vârste cuprinse între cinci și douăzeci și cinci de ani. Potrivit acelorași cercetări, majoritatea tinerilor suferă de sindromul deficitului de atenție și nu pot urmări secvențe lungi și obositoare. Mai mult, au un coeficient empatic apropiat de zero, fiind incapabili să distingă evoluția în timp a personajelor, jocul subtil al actorilor sau tensiunea oferită de structura narativă. Drept urmare, compania noastră a elaborat două principii directoare pentru filmmakerii noștri: „Mură în gură” și „Filmul este un joc video cu multă acțiune, presărat cu scene de dialog”. Sper că vă este clar ce aveți de făcut.

R/E: Da, să trăiți!

RC: Minunat! Și-acum, la muncă.

Desigur, această strategie nu a fost inventată de Disney – Marvel le-a luat-o cu ceva ani buni înainte, ca să nu mai vorbim de înaintemergători notorii precum Michael Bay sau Roland Emmerich. Disney doar consfințește trendul.

Acestea fiind spuse, pentru cine tratează cu indulgență ciorba de elemente cu iz cinematografic numită Rogue One, există suficiente momente bine realizate ce încântă ochiul și lovesc în fibra nostalgică a privitorilor trecuți de o anumită vârstă și crescuți cu trilogia clasică, astfel că experiența nu este complet ratată. Atâta doar că în spatele fiecărui moment reușit se întrezărește destul de limpede calculul rece, cinic și mercantil al unor entități rupte complet de „magia filmului”.

Iar pentru cei care s-au bucurat de faptul că Lucas (demiurgul odioaselor „Prequels”) a vândut franciza unor oameni aparent mai competenți, dornici să pună în valoare talentul incontestabil al unor regizori precum J.J. Abrams, Rian Johnson (Brick) sau Gareth Edwards, deziluzia este cu-atât mai mare. Vorba ceea, scapi de dracu’ și dai de mă-sa…

Trailer #1

Trailer #2

Autor
Etichete
Redacția deBanat.ro nu-și asumă responsabilitatea pentru comentariile postate de utilizatori.

Comentarii prin facebook

Scrie un comentariu

* Nume
* Email
Website
Mesajul tau:
Campurile notate cu * sunt obligatorii

Fresh Kebab

Administratie vezi arhiva Administratie

CCIAT

Politica vezi arhiva Politica

Interimate doar sase luni. USR vrea sa schimbe legea care ii permite lui Dorel Cojan sa stea de trei ani fara concurs

Cam cât poți să fii interimar pe o funcție de conducere în România? Cât vrea cel care te numește. La Timișoara, Poliția Locală este condusă cu numire directă de trei ani și jumătate, dar acest lucru s-ar putea schimba. Senatorul USR de Timiș Nicu Fălcoi va propune ca, prin lege, interimatele să fie limitate la șase luni, cu o singură posibilitate de prelungire de trei luni.
Citeşte tot articolul Citeste articolul Interimate doar sase luni. USR vrea sa schimbe legea care ii permite lui Dorel Cojan sa stea de trei ani fara concurs
Centrul de Echitatie Herneacova

Sport vezi arhiva Sport

MNB – Muzeul Național al Banatului
Statiunea Buzias

Social vezi arhiva Social

Economic vezi arhiva Economic

Putem sta linistiti, sarbii se ocupa de raurile comune de la granita cu Romania

Specialiştii din domeniul apelor din zona Banatului şi au verificat, în zona de graniţă, instalaţiile hidrotehnice din Serbia. Având în vedere că numeroase ape au cursul de curgere pe teritoriul ambelor ţări, nefuncţionarea acestor instalaţii poate afecta atât teritoriul României, cât şi cel al Serbiei.
Citeşte tot articolul Citeste articolul Putem sta linistiti, sarbii se ocupa de raurile comune de la granita cu Romania

Știri de ultima oră vezi arhiva Știri de ultima oră

Primarul Nicolae Robu a explicat, vineri, de ce a cerut, până la urmă, de la guvern doar 2,2 milioane de lei pentru reparațiile de la școlile afectate de furtună. Practic, sunt singurii bani care ajung, cel puțin pentru moment, în Timiș. Alte județe au primit sume considerabil mai mari: Maramureșul, 9,4 milioane, iar Bihorul, 8,7 milioane.
Citeşte tot articolul Citeste articolul Robu explica de ce a cerut doar 2,2 milioane de lei de la guvern: Ne-am conformat solicitarii lui Tudose
Sunt cinci zile de la furtuna care a măturat orașul și bezna încă e la ea acasă în Timișoara. Primarul Nicolae Robu a publicat o listă cu străzi pe care nu funcționează iluminatul stradal, dar de pe ea lipsesc artere importante, precum Calea Aradului, Calea Lipovei sau Calea Șagului. PMT a plătit, în ultimii ani, milioane de euro către Enel pentru un serviciu care are o mulțime de hibe.
Citeşte tot articolul Citeste articolul La Timisoara e inca bezna pe strazi. Robu a trimis Enel solicitare de urgenta
Error, no Ad ID set! Check your syntax!
Top