Zâmbete amare articole

Cum poate pierde Ciuhandu alegerile la primarie: candidand pentru PD-L

Rafinatul analist politic Gheorghe Ciobanu, întâmplător deputat PD-L de Timiş, a expus, într-o conferinţă de presă, dilema (sau chiar „trilema”) prin care trece în acest moment primarul Gheorghe Ciuhandu. În paranteză fie spus, Ciobanu, ca şi alţi lideri ai PD-L, par să fie mai preocupaţi de soarta altora decât a propriului partid, aflat într-o criză fără precedent.

Etichete:

Unii cu mitingul, altii cu dansul… Nelu cu mic dejunul

La comanda fostului procuror Victor Ponta, „care în viaţa lui n-a prins pe nimeni, nici măcar pe Traian Băsescu” (apud Crin Antonescu, viitorul aliat al lui Ponta), sute sau chiar mii de PSD-işti s-au apucat, în toată ţara, să protesteze în faţa sediilor PD-L. Motivul pentru care oamenii au fost scoşi pe un frig de crapă pietrele la aceste manifestări n-a fost prea clar.

O sansa pentru PD-L

PD-L ar putea să-şi valorifice una dintre ultimele şanse de a-şi opri marşul sinucigaş spre prăpastie. PD-L încă are o şansă să se desprindă de eticheta de anexă a Palatului Cotroceni, de partid care depinde de un sughiţ al lui Traian Băsescu sau de umorile Elenei Udrea. Această şansă ar putea fi candidatura şi, implicit, victoria lui Sorin Frunzăverde la preşedinţia partidului.

Pax Ciuhandia

Coincidenţă sau nu, dar n-au trecut decât câteva zile de la momentul în care primarul Ciuhandu se bosumfla în faţa colegilor de alianţă, dar îşi scăpa batista precum o primadonă în faţa cavalerului PD-L, că lucrurile au luat o întorsătură interesantă în consiliul local. Să vezi şi să nu crezi, armonia a pus stăpânire desăvârşită pe toţi consilierii.

Rasu-plansu’ pe axa Timisoara-Arad

Inaugurat cu mare făloşenie, şi nu o dată, ci de vreo trei-patru ori, Bastionul Theresia dă să crape din toate încheieturile. La doar două luni de la inaugurări. Cea mai mare realizare a Consiliului Judeţean Timiş din era Constantin Ostaficiuc a ajuns de râsul curcilor. Ba cade tencuiala, ba se întinează spoiala. Culmea, cică se se mai şi fură din zonă.

Urmeaza cerneala in chelie?

Pe 1 decembrie 1999, împreună cu colegul de rubrică Eugen Sasu, am fost la Alba Iulia la manifestările dedicate Marii Uniri. Alături de alte câteva mii bune de oameni. Ziua avea să rămână cumva celebră din cauza huiduielilor pe care le-a primit în freză preşedintele de la acea vreme, Emil Constantinescu.

Cum au inteles judecatorii timisoreni mesajul lui Predoiu de rezistenta la gruparile infractionale: au eliberat clanul Torj

La mijlocul săptămânii, mai exact miercuri, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a făcut o vizită fulger în Timişoara. A stat de vorbă ba cu magistraţii, ba cu ziariştii şi… a plecat. Printre altele, Predoiu le-a cerut magistraţilor să se ţină tare în faţa grupărilor infracţionale. Adică să reziste cu demnitate în faţa presiunilor pe care grupările infracţionale le fac în actul de justiţie.

„Democratul” dom’ Ciuhandu

Despre Gheorghe Ciuhandu multă lume spune că ar fi un bun şi decent om politic, un democrat într-ale politichiei, pe de o parte, însă un slab administrator, pe de altă parte. În ultima ieşire publică în calitate de om politic, dl Ciuhandu vrea să-i contrazică neapărat pe toţi cei care afirmau că ar fi un politician onest.

Taga

Îl cheamă Ţaga. Claudiu Ţaga. E deputat pe Colegiul 8 Jimbolia. A intrat în parlament prin semiefracţie, obţinând ceva mai mult de 1.000 de voturi, voturi cu care s-a clasat abia pe locul IV între candidaţii din acel colegiu. Cu atâtea sufragii, eventual ajungi primar la Saravale sau Checea.

Joi 13, zi cu ghinion pentru vamesi si gardisti. Poate si pentru Jean si Nicuşor

Ziua de 13 ianuarie a fost o zi mai curioasă, iar pentru ziarişti chiar palpitantă. Pentru unii însă a fost mai ghinionistă, dar asta e: nimic nu-i perfect. Totul a început cu austro-românul care a încercat să-şi dea foc chiar într-o sală de tribunal. El şi-a motivat gestul prin piedicile pe care i le pune „mafia imobiliară din Primăria Timişoara”.

Parcul Copiilor, intre executivul primariei si duetul imobiliar Stoia-Toanca

Din când în când, Parcul Copiilor intră în discursul câte unui lider din administraţia locală, care, în lipsă de alt subiect, îşi umflă muşchii pe seama copiilor. Este oricum o temă bună şi din punct de vedere al imaginii, care poate fi exploatată electoral oricând. Subiectul chiar este unul cât se poate de serios, numai că e tratat, ca multe altele, cu superficialitate.

Porumbacu, servitoarea si odrasla agramata

Traian Băsescu aduce, pe zi ce trece, tot mai mult cu distinsul Giovani Becali, cunoscut ca un mare geambaş de fotbalişti. Acelaşi stil rafinat de-a pune problema, acelaşi discurs academic, aceeaşi delicateţe şi sensibilitate în gesturi. Ce mai, o plăcere să-i asculţi, darmite să-i vezi! De altfel, ambii au ţinut săptămâna trecută prima pagină a ziarelor, umplând şi ecranele televizoarelor. Unul, pe motiv de Mutu, altul, pe motiv de supărare pe toată lumea.

Despre UDMR, numai de bine

De-a lungul anilor, politicienii din UDMR au fost prezentaţi drept nişte modele dezirabile pentru politicienii din, să-i spunem, partidele româneşti. Cică au onoare, au cuvânt, sunt oneşti bla-bla-bla. Chiar dacă nu erai de acord cu ei, măcar trebuia să-i respecţi.

Titu Bojin, castigator la Loteria aliantelor

Nici n-au digerat bine piftiile şi sarmalele de Revelion, că liderii Opoziţiei s-au pus să combine tot felul de alianţe politice. Cap de afiş a fost în acest context liderul liberal Crin Antonescu. A negociat la un moment dat cu PSD, pentru a bate apoi palma cu PC-ul lui Felix. În următoarea perioadă se pritoceşte însă şi atragerea PSD în această alianţă antiguvernamentală.

De la Hrebenciuc la Eba: tranzitia din politica romaneasca

De pe la mijlocul anilor ‘90, în plin regim neo-comunist Ion Iliescu se tot vorbea cu multă speranţă de venirea unei noi clase politice. O clasă alcătuită din tineri politicieni educaţi, şcoliţi, nemarcaţi de tarele comunismului. O clasă care să înlocuiască hrebenciucii, ilieştii, mikişpaghiştii şi alte relicve comuniste cu fălcile bine înfipte într-o Românie în tranziţie.

Bucureştiul, vinovat că Ciuhandu e primar?

În urmă cu câteva zile, deBanat.ro a publicat un interviu cu primarul Gheorghe Ciuhandu. Credeam că, după atâţia ani, dl primar se va debarasa de o tară din care şi-a făcut un permanent alibi în toţi anii din urmă: nu ne iubeşte Bucureştiul. M-am înşelat. Credeam că o să-şi asume unele eşecuri, măcar cele minore, dar m-am înşelat din nou.

„Mai, ce blestem…”

„Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foşti comunişti?”. Vă amintiţi întrebarea retorică a lui Traian Băsescu din ultima confruntare televizată dinaintea turului II de scrutin din 2004.

Top