D’ale parlamentului: Azi, coprofagia

Ăştia ne cred proşti sau idioţi?! Nici nu cred că îi interesează cum se simte lumea când observă cum se derulează parodia asta din Parlamentul României. Ca şi Dan Negru, pur si simplu nu se pot abţine să se umple de penibil în faţa naţiunii telespectatoare. Spun asta fără să fiu adeptul unor catalogări generaliste şi mânate de elan populist, care să arate că tot ce înseamnă clasă politică este un circ, o pierdere de vreme, urmărirea de interese personale etc. Dar, vorba aia: aşa nu se mai poate! Nişte oameni aparent maturi, chiar supraevaluaţi ca „animale politice” ale momentului, se comportă ca nişte copii supărăcioşi, mai atenţi la semnificaţia unor gesturi sau întâmplări politice decât la ansamblul problemei şi la soluţiile pentru ieşirea din criză.

Dacă preşedintele Băsescu cere un armistiţiu de 45 de zile, Opoziţia este de acord, cu condiţia ca preşedintele de cameră să fie dat jos. Nu e vorba că Roberta Anastase n-ar trebui să plece după episodul cu procedura de la Legea pensiilor, ba mai mult, cred nici n-ar fi avut ce să caute de la început în acea poziţie, doar pe considerentul că e femeie şi are sărmăluţe pe cap. Dacă Puterea acceptă ceea ce cred că nici nu i-ar displăcea atâta, adică debarcarea manechinei, atunci e mare deranj din punct de vedere al tacticii şi psihologiei politice. Adică să piardă PDL şi Băsescu şi să câştige Ponta şi Antonescu? Nu, categoric ar da rău la strategiile politice viitoare. Ar fi un prim eşec, declanşator al tăvălugului care mătură puterea mai ceva ca o avalanşă. Poate că aşa îţi închipuie, nu ştiu. De partea cealaltă, liberalii şi pesediştii blochează aparatul legislativ tot din aceeaşi miză, a câştigării primei redute democrat-liberale, nu că Roberta, această Hildegard Puwak a PDL, ar fi un trofeu care să facă cinste reverului hainei vânătoreşti a lui Adrian Năstase. Dar nu dă bine nici să refuzi armistiţiul. Şi-atunci ce face omul politic opozant? Mai propune şi el un moratoriu. Fiecare propune câte un armistiţiu, de ciudă că altul înaintea lui a avut o astfel de idee. Dacă vom avea trei armistiţii, niciunul convenit şi o ţară care se scufundă tot mai adânc neputinţă, cine va fi de vină? Toţi şi nimeni, ca până acum, timp de 20 de ani.

La Senat a picat propunerea de modificare a Legii pensiilor, varianta cu 63 de ani, la femei, returnată de Băse. A picat din lipsă de pedelişti la muncă, pe de o parte, dar a avut şi aproape 50 de voturi ale Opoziţiei împotrivă. Cum ar veni, PSD şi PNL nu vor o pensionare a femeilor la 63 de ani, după ce au înfierat alături de sindicate majorarea vârstei la 65. Ba, eu cred c-ar fi vrut să voteze propunerea, dar care mai era menirea ei de Opoziţie dacă vota la fel cu Puterea, când, se ştie, cele două tabere votează la fel numai când îşi aranjează salariile? În locul celor de la Putere (Opoziţie) aş propune proiecte de lege sucite. Cum nu vreau să iasă, ca apoi să iasă prin logica de „contra” a Opoziţiei (Puterii). Şi invers. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar vota una din părţi, dacă cealaltă ar supune la vot propunerea ca toată clasa politică să nu mai mănânce atâta căcat. Cu siguranţă că tactica parlamentară ar conduce, şi de data asta, la concluzia că clasa politică e nesătulă. Treaba n-ar fi chiar aşa de deranjantă, ba din contra, dar să nu mănânce pe banii noştri.