Otrava din rafturi (III): ciocolata care n-a vazut cacao

Consumatorul e obligat să facă un adevărat tur de forţă dacă vrea să se alimenteze sănătos și trebuie să dispună de un venit lunar consistent. Pe rafturile hipermarketurilor şi supermarketurilor, oferta e foarte generoasă în alimente ieftine și mai puțin ieftine, dar mincinoase. Dulciurile ascund și ele secrete nesănătoase.

Din toată povestea alimentelor mincinoase nu pot fi omise dulciurile. Şeful ANPC, Sorin Mierlea, atrage atenţia că, potrivit unui ordin care există de câţiva ani, nu poate fi denumită „ciocolată” un produs care nu are cel puţin 43% masă de cacao. Dacă luăm la puricat rafturile oricărui supermarket, s-ar putea să constatăm că doar o mică parte din ciocolata expusă îndeplinește această condiție.
De cele mai multe ori, ciocolata comună este, de fapt, margarină şi zahăr. În cele mai multe tablete, aportul de cacao abia dacă ajunge la 12%. Este cazul numeroaselor „tablete” cu lapte, alune ori diverse fructe. În timp ce o ciocolată veritabilă trebuie să conţină minimum 70% cacao, unt de cacao, zahăr şi arome, la raft am descoperit o „tabletă cu alune” cu explicaţii scriese cu litere de jumătate de milimetru, aproape imposibil de citit. Alunele sunt prezente în compoziţie sub formă de aromă naturală, 0,1%, iar pudra de cacao este de numai 8%. În rest, „ciocolata” conţine grăsime vegetală hidrogenată, zerpraf, E-uri și lecitină de soia. “Tabletele” se găsesc, în general, în partea de jos a rafturilor și, datorită prețului foarte mic, sunt foarte căutate.
Voci din partea autorităţilor care reglementează punerea pe piaţă a alimentelor susțin că, în România, nu există un control strict al reţetelor, Pe de altă parte, Sorin Mierlea atrage atenţia că, în proporţie de 90%, mesajele de pe etichete de genul “cu gust de” nu contravin legislaţiei naţionale şi europene, dar păcălesc prin necunoaştere, pentru că românul nu este obişnuit să citească atent etichetele. „Cei din industria alimentară şi-au dat seama că, într-o proporţie destul de mare, consumatorul nu citeşte ceea ce e notat pe etichetă din punctul de vedere al conţinutului şi atunci, prin mijloace publicitare sau al pachetului deosebit de atractiv, încearcă să inducă un anumit mesaj acestuia, fără a fi exact în conformitate cu ceea ce ar aştepta omul să găsească în acel produs”, a declarat Mierlea.