De ce-a venit Ponta la putere, cand putea bine-mersi sa nu vina?

Oricât aș sta să mă gândesc, ca românul, despre motivele ascunse sau neascunse pentru care USL și-a precipitat venirea la putere, tot nu pot să-mi dau alt răspuns decât că Victor Ponta a simțit că poate să facă mai mult pentru țară decât cei care au condus guvernele de până acum. Aprope că nu este nimic politic în gestul lui Ponta de a-i respinge sfatul lui Ion Iliescu, atunci când patriarhul partidului i-a transmis că cea mai bună strategie politică pentru Uniune e să nu se bage la treabă înainte de alegeri, pentru a nu-și eroda imaginea și zestrea electorală.

Pur și simplu, presupun că Victor Ponta a auzit strigătul de disperare al profesorilor cu salariile tăiate și al pensionarilor cu veniturile abuziv taxate și a luat atitudine. Așa a ajuns, stimați navigatori și navigatoare, Victor Ponta să guverneze anticipat România, nu din te miri ce motive cârcotite pe la colțuri, după cum urmează.

 Cică ar fi vrut să-l ajute pe amicul Crin Antonescu, forțând debarcarea lui Băsescu și totodată a alegerilor prezidențiale anticipate. E, uite că n-a fost asta. Cine a urmărit dezbaterea TV pe marginea venirii lui Ponta în fruntea guvernului a putut observa că vocile PSD din Uniune preferă să schimbe subiectul când vine vorba de suspendarea președintelui. „Avem alte priorități. Oamenii așteaptă altceva de la noi acum”, par să spună în cor cei din jumătatea socialistă a USL, întărind suspiciunile conform cărora PSD nu are niciun interes în anticiparea alegerilor prezidențiale, ci mai degrabă să urmărească mersul lucrurilor între ei și liberali, în speranța unei proprii candidaturi într-un nu foarte îndepărtat scrutin pentru Cotroceni.

Din acest motiv a trebuit să se sacrifice „Felix”, președintele fondator al PC fremătând de dorința fierbinte de a avea un om în fruntea statului, reluând cu acest prilej mai vechea lui obsesie cu suspendarea președintelui. Ultima variantă fiind cea a realizării acestui deziderat în 60 de zile, dacă Băsescu, somat fiind de „conservatori”, nu-și dă demisia în următoarele 30 de zile.

 Cică ar fi ieșit la furat mai devreme. Cum să nu, ca toată lumea, bineînțeles că și eu m-am gândit la asta, mai ales că în componența viitorului executiv sunt miniștri cu CV-uri  în Guvernul Boc, din Guvernul Năstase, ba chiar și din Guvernul Văcăroiu. Dar, nu, nu acum e vremea furatului, când electoratul stă patru-cinci luni cu ochii pe tine ca pe butelie, să vadă dacă meriți votul la generale. Nici măcar plasarea lui „Ăla micu” la Agricultură pentru a pune batista pe țambal într-un litigiu de 60 milioane de euro al lui „Felix” cu ministerul nu pare un motiv serios în primul Guvern Ponta, cel de dinainte de alegeri. După, da, dar nu acum.

Culmea, o altă garanție că executivul „Cârlanului” nu va face risipă bugetară în acte de furăciune sau populism electoral este, pe lângă postarea FMI pe baricade, și prezența vicepremierului Florin Georgescu în fruntea Finanțelor numai până la alegeri, ca un garant al politicilor prudente susținute de Mugur Isărescu la BNR. Cine naiba s-ar fi gândit la asta? Că Florin Georgescu a ajuns să fie o garanție.

 Cică vor să-și maximizeze scorul în alegeri prin prezența USL în guvernul care organizează scrutinul. O porcărie. Nu mai suntem în situația de acum trei ani, când prin plecarea PSD de la putere, Geoană ar fi rămas descoperit în fața unor șmenuri bilaterale făcute în zonele rurale ale țării ori prin manevre care ar fi fost operate în diasporă de Baconschi sau Brânză, William Brânză.

La cum au arătat sondajele de opinie încă înainte cu un an de alegeri, și dacă ar fi vrut să fure, PDL nu putea fura cât vota populația în favoarea USL. Ar mai rămâne pofta lui Ponta de a-și maximiza scorul electoral după o guvernare senzațională și după ce, în alegerile locale, factorul psihologic al venirii altora la putere va da peste cap poziționarea politică a edililor în funcție și a candidaților cu șansă. Lucru care se va întâmpla ca o continuare firească a traseismului adus la înalte culmi de dl Ghiță Ciobanu.

 Întrebarea care se pune în această situație este la ce-i trebuie lui Ponta să câștige alegerile din toamnă cu 85%, când lejer le câștiga cu 60 de procente și dacă asculta de Onea Nelu”? Oare el, viitorul mega-premier al României, se întreabă dacă noi, cetățenii români, ne dorim din tot sufletul un guvern aflat la limita fermității afișate de Marile Adunări Naționale pe vremea lui Ceaușescu? Fără o brumă de opoziție, ori cu dânsa dusă spre retardul catodic al OTV? Categoric, n-am altă explicație pentru aceste evenimente politice decât că Victor Ponta a vrut să scoată românul din blazarea și tristețea din ultimii ani, că exista riscul să se apuce de băut și nu e bine.