Prabusirea Elenei Udrea, sfarsitul „tatismului” din politica romaneasca

În fine, au realizat și liderii PMP că mărul stricat din coșul lor cu fructe este Elena Udrea. Un partid care se dorește curat, format din oameni noi, unii intelectuali remarcabili, nu se poate construi în jurul unui personaj absolut toxic, așa cum este Elena Udrea. Pe ea nu o descalifică atât rezultatul slab (unii spun bun, dar n-a fost așa) de la alegerile europarlamentare, ci modul în care nu și-a asumat nicio răspundere. Deși a împânzit țara cu panouri în care era personajul central, s-a dat cu parașuta, a fost omniprezentă în mass-media de casă (are destulă), s-a scălâmbâit, s-a dat peste cap, a făcut tot felul de giumbușlucuri, s-a îmbrăcat în blugi etc., la aflarea rezultatelor a dat din umeri, spunând că nici n-a candidat, nici funcție în partid nu are. Trebuie să te numești Nuți Udrea ex-Cocoș să ai un asemenea tupeu.

În momentul coagulării forțelor de dreapta, PMP este lăsat pe dinafară, fiind un partid considerat nefrecventabil. Tot din cauza Elenei Udrea. Nu poți să strigi acum că vrei unificarea Dreptei, atunci când ai participat nemijlocit la spargerea PNL, prin formarea PLD, iar mai nou la destrămarea PDL. Mai mult, Udrea a fost principalul motiv prentru care guvernarea PDL – Băsescu a fost extrem de detestată de marea majoritate a românilor.

Locul lui Udrea nu este nici pe departe într-o nouă construcție de Dreapta. Locul lui Udrea este lângă partenerii ei de afaceri sau tunuri imobiliare, mai mult sau mai puțin penali: Pinalti, Vanghelie, Gabi Oprea, Popescu „baronul puilor”, Marin Anton, Niro etc. Ca să nu mai spun că, după o lungă perioadă în care a fost ocolită de neplăceri, procurorii DNA au început să o ia în vizor și să scoată din sertare nenumăratele dosare care o vizează. O carieră politică (dacă se poate spune așa) începută alături de PSD și Victor Ponta și susținută apoi cu o obsesie bolnăvicioasă de către Traian Băsescu pare să fi ajuns spre final. Și mai e un lucru bun. O dată cu dispariția Elenei Udrea se apropie și dispariția „țățismului” din politica românească. (Și nu mă refer doar la femei, existând destui bărbați care se comportă precum țațele.). Odată cu dispariția Elenei Udrea, atât de maculata clasă politică, se mai albește puțin. În 2005, Băsescu își invita o fostă colaboratoare să-și caute de lucru pe „centura politicii”. În cazul Nuți Udrea n-o mai face, lucru care îl va costa în continuare mult din punct de vedere al imaginii. De fapt, Băsescu chiar riscă, din cauza obsesiei sale, să ajungă braț la braț cu Udrea pe „centura politicii”.