Legalizarea „Operatiunii autobuzul”

De cele mai multe ori de când cu votul democratic postdecembrist, destinele României au fost decise de cei mulți și mai puțini instruiți. Unii ar zice că în acest stadiu e normal să depindem de gloată, alții ar reaminti că țara e plină de oameni săraci, ușor de convins mai ales de promisiunile stângii și dezolant de expuși la manipulările propagandei de partid (gen Antena 3, să zicem, deși fenomenul funcționează mult înainte de descălecarea lui Gâdea în creierele românilor). Pe vremea când mulți români luau calea Occidentului dezarmați în fața acestei realități, îmi spuneam că soluția ar fi votul obligatoriu, că alegătorii instruiți din România trebuie scoși cu forța la vot pentru a contrabalansa opțiunea iluziei și a sacoșei electorale. Era firesc să gândești astfel, de vreme ce românii instruiți erau cuprinși de un sentiment de neputință, ceva de genul celui trăit după alegerile în care un om ca Ion Rațiu a luat doar patru procente, în timp ce un personaj ca Ion Iliescu performa spre cifre electorale din vremea lui Ceaușescu.

Mineriadele cu figurile grotești ale cetățenilor cu doctrine pro-lapidare, dezechilibrele cumplite din anii ‘90 între cele două genuri de orientări geopolitice te făceau să iei calea exilului ori să refuzi lupta cu „prostimea”, termen deseori folosit pentru a pedepsi grosul electoratului FSN-FDSN-PDSR-PSD. Și eu gândeam atunci că votul obligatoriu va scoate românul instruit din leșinul civic prin care s-a ascuns de mizeria din politică. Treburile s-au mai schimbat de atunci, dar nu mult. O inițiativă legislativă pentru promovarea votului obligatoriu a fost lansată recent în Parlament. Prima reacție a fost una tonică. Gata, mi-am zis, cei care au de spus ceva vor fi obligați să-și exprime opțiunea, nu să se ascundă în biblioteci, în spatele rețelelor de socializare și să lase țara pe mâna celor duși de Dragnea la urne cu autobuzele, în circuite „turistice” de mare anvergură.

Însă după ce am observat că inițiativa cu votul obligatoriu este promovată de PSD mi-am dat seama că e loc și de mai rău, că specia românului manipulabil mai are resurse, resurse pe care PSD vrea să le scoată la suprafață numaidecât. Că sancțiunea de 1.000 de lei va speria mai degrabă românul sărac și rural din bazinul PSD-PPDD, decât românul care fuge de politică și se ascunde în profesie. La urma urmelor, votul obligatoriu va legitima și va oficializa „Operațiunea autobuzul” și poate va trezi un spirit de frondă în românul suficient de instruit să-și dea seama că anularea votului prin ștampilarea excesivă e, la o adică, o opțiune politică comodă.

Nu știu dacă va fi votată prea curând o astfel de lege, dar mă întreb dacă România e pregătită să penalizeze atâția cetățeni câți nu s-ar prezenta, totuși, la vot. Cum încasezi acei 1.000 lei de la absentul de la scrutin? Dacă e din zona săracului, ce îi iei acestuia în afara boului de la bicicletă? Dar instruitului grevist electoral care ar putea să se transforme rapid și în grevist fiscal, așa de-al dracului, că statul îl obligă să facă ce nu vrea dumnealui? Sunt poate sisteme electorale mai bune care nu se mai pot folosi în această epocă, dar cred cu tărie că România ar avea mult mai mult de câștigat dacă ar interzice dreptul la vot cetățeanului care nu-și îndeplinește obligațiile de plătitor de impozite. ceea ce nu știu dacă ar mai conveni PSD.