Primaria Timisoara: PSD nu si-a gasit nici acum candidat pentru 2020

Zău că m-am plictisit de câți ani tot scriem că în PSD Timișoara e o competiție acerbă între liderii care vor să scape de povara candidaturii împotriva unui candidat cu mai multe șanse. Fie că acel candidat a fost Viorel Oancea (AC), Gheorghe Ciuhandu (PNȚCD) ori, mai apoi, Nicolae Robu (PNL). Cred că i-am și uitat câți au fost. Mihail Pungă, răposatul Simion Surdan, să-l ierte Dumnezeu, Horia Ciocârlie, Ion Răducanu, zis și „Planul”, precis am mai uitat câte unul, dar constanta în cazul celor prezentați mai sus a fost aceea că nu erau baroni ai partidului, ci cu toții niște oameni sacrificabili. Asta era și ideea, să nu-și rupă gâtul ditamai grangurii din partid, ci copiii de mingi din linia a doua. Da, cum să nu?, asta e gândirea noastră „bolnavă”, căci presa prietenă ori naivă va prezenta această desemnare/jurizare/sondare tot ca pe o aprigă competiție pentru candidatură, nicidecum ca pe o fugă cronică de răspundere, cum este în realitate.

Cu excepția lui Titu Bojin în 2012, când președintele PSD Timiș a candidat direct la postul de lider CJT, niciodată un lider maxim de filială nu și-a pus epoleții la bătaie. E adevărat, pe vremuri, legea electorală făcea ca alegerea președintelui CJT să aibă loc indirect, prin votul consilierilor județeni (sistem la care s-a revenit din 2016), iar PSD era mare și tare în zona rurală mai deluroasă a Timișului. Altfel, zero cutezanță, zero aventură politică, nimeni nu și-a pus capul pe linia de tren pentru a candida împotriva primarului dreptei, fie că pe baron îl chema Dan Poenaru ori Ilie Sârbu. Până când a apărut Titu Bojin pe aripile USL, ceea ce nu e o mare performanță, să fim serioși.

Aproape că te apucă o bruscă și nefirească simpatie față de oamenii ăștia. Așa e firea omului ca, la un moment dat, să-ți fie mai drag pierzătorul și să te gândești ce-o fi în sufletul doctorilor Marius Craina sau Florică Bîrsășteanu. Încă un om politic dintre cei doi se va adăuga pe lista darurilor făcute zeilor de președintele de filială pe altarul PSD. Sondajele spun că nu e momentul? Dar când maica mă-sii e momentul ca PSD să câștige Timișoara? Să știm și noi dacă e adevărat ce se spune despre oamenii ăștia. Sunt hoți, ca la nivel central, sau nu? Vor fura pe rupte ce-a mai rămas pe Bega – dacă a mai rămas ceva – ori vor ridica Timișoara peste Clujul lui Funar și Boc? Poate nimerim unul total atipic partidului. Poate c-ar veni la primărie un pesedist competent, harnic, corect, sincer și frumos și noi nici nu știm ce am pierdut 25 de ani. Hmmm.

Stați așa. Sunt numai meditații. Anul ăsta probabil nu vom afla nimic din toate acestea. Dar în 2020 ar putea fi un moment de cotitură. Nicolae Robu va avea 65 de ani. Nu că ar fi bătrân la 65 de ani. Uitați ce plete-n vânt are, cât de fin îi este driblingul și ce lovitură de Bungău are de la 20 de metri, sub transversală. Dar poate că o erodare fizică l-ar face să se gândească la pensie. Cine știe? Dacă acasă doamna Florica îi va scoate din cap chestia cu „fanaticul muncii”? Poate îl va apuca și-o plictiseală politică, poate „sistemul” îl va centrifuga cu mai multă forță decât până acum. Și la primărie, și la partid. E, atunci s-ar putea rupe pisica electorală și în Timișoara. PSD pentru 2020 trebuie să pregătească un candidat, nu miștocăreala asta pentru 2016.

Atunci e bătaia peștelui. PNL are toate șansele să ajungă la guvernare în toamna lui 2016, iar o guvernare cu bâlbe (precum altele până acum) i-ar putea duce pe liberali „în cap” pentru alegerile din 2020. Mașina de propagandă nu doarme și ne va aminti ce creștere economică au făcut PSD și Ponta, ce salarii au majorat ei la bugetari, câte proiecte europene a realizat Titu Bojin și câte alte minunății pe pământul ăsta au făcut pesediștii. Fără liberali pe dreapta, cu PDL dispărut în „marele” PNL, fără Băsescu ca locomotivă pentru alternativa MP, cu Nicolae Robu retras ori făcut nebun din toate părțile, anul 2020 ar putea fi anul venirii la putere a PSD chiar și în Timișoara. Și, cine știe?, judecând după precedentul bucureștean, greu o să-i mai urnești din fruntea „bucatelor” locale.