De fapt, noi ce votam, omul nou sau omul bou?

Ce auzim de fiecare dată când suntem invitați să dăm cuiva votul? Că oferta electorală a respectivului partid e una plină cu oameni noi. Ideea de om nou (nu varianta comunistă) vine tocmai să confirme lehamitea față de modul de a se face politică de până acum, iar omul nou vine din spuma laptelui s-o ia de la capăt, cu principii. Apoi omul nou n-a apucat să fure, încercându-se astfel ca alegătorul să fie atras spre cineva fără de prihană, eventual cu poftă de muncă și nealterat de niște metehne mai vechi. După ce am fost convinși în legătură cu moralitatea celor din respectiva ofertă electorală, aflăm că viitorii aleși ai populației în legislativele naționale sau locale sunt oameni profesioniști, cu expertiză, astfel că nu vom mai bâjbâi după soluții de îndată ce aceștia vor fi instalați pe funcții. De la asta pornim în fiecare sezon electoral. Ce primim?

Consiliul Local Timișoara tocmai ce a dat undă verde specializării aleșilor locali de toate culorile politice în diferite cursuri plătite din bugetul public. 107.121 lei fix ar costa toată treaba, dacă ar merge întreg legislativul local. Nu merg toți, numai dacă vor, iar începătorii, musai. Din toată suma, cazarea e 67.500, transportul – 14.121, iar învățătura – 25.650 lei. Zău că asta ar fi poate cea mai nevinovată scurgere de bani pe alte căi decât cele normale, iar critica ar fi una populistă, vorba lui Nicolae Robu. La câte se cheltuie a proasta și la prețuri obraznice, cu sau fără parandărăt, chiar văd în treaba asta o preocupare pentru ceva pozitiv. Nu asta ar fi problema, dacă toată povestea asta nu ne-ar duce pe noi, alegătorii, în situația de a fi „botaniști”. Da, noi ăștia de punem botul la toate am putea fi întrebați ce așteptări puerile avem de la niște partide. Și că, la urma urmelor, e ca și în orice fel de publicitate, acolo unde produsul descântat e cel mai bun, cel mai trainic, cel mai plăcut ochiului, iar în realitate primești ceva nepregătit, nepreparat suficient, chiar dacă nu stricat.

Bine atunci, nu voi mai avea așteptări când mi se va spune că oamenii unui cutare partid sunt profesioniști. Poate vor fi superprofesioniști odată, după cursuri, dar nu avem nicio garanție. Cu siguranță că așa puteam lua orice parașută și orice pierde-vară să-i punem în vreun consiliu, convinși că după specializare vor deveni toți niște dacienicioloși, mugurisărești sau răzvaniungureni. Atunci ce votăm? Votăm ceva anume? Dacă nu priceperea, atunci ce? Coloana vertebrală? Poate, deși mă îndoiesc. Cineva cu grijă pentru banul public s-ar întreba de ce trebuie să plătim atâta pentru școlarizarea cuiva, plus cazarea o grămadă de bani. De ce nu s-a școlarizat până acum, dacă a știut că se vrea demnitar? Apoi, după ce se întreabă în legătură cu aceste două aspecte, poate ne mai întrebăm de ce-ar trebui cazare? Timișoara nu are lectori? Aha, nu sunt sub egida agenției naționale a funcționarului, am priceput. Ditamai centrul universitar și noi mergem unde să ne specializăm? La Mamaia? La Predeal? Dar de ce să ducem până-n 27 de consilieri să-i cazăm la Sinaia, când mai bine aducem un dascăl la Timișoara, în ideea că nu-l avem deja prin vreo universitate.

Dar astea sunt deja întrebări populiste și chiar ne pierdem vremea. Ceva însă tot n-are logică în toată povestea. De ce să specializăm atâția, când, până la urmă, tot șefii de grupuri vor zice cum se va vota un proiect de hotărâre? Cu patru șefi de grup am rezolva cazarea, transportul și profesionalizarea la un preț de opt ori mai mic. Deși e risipă și într-o astfel de formulă, căci oricum majoritatea PNL-UDMR decide patru ani în Timișoara. Iar dacă socotim că udemeriștii cam sunt deja specializați, păi hai să trimitem un singur liberal la instructaj, pe probleme municipale. Și un pesedist, pentru rânduiala județului. Dar dacă-i trimitem pe oricare alții decât Nicolae Robu și Sorin Grindeanu, ce sens are? E pierdere de vreme. Căci ei oricum știu, deja, totul.