Castelul Huniade – o hidoasa poveste fara sfarsit

O dimineață spre amiază liniștită în centrul Timișoarei. Capitala Culturală European – 2021, ar completa primarul Nicolae Robu, care nu uită să ne amintească acest lucru nici măcar atunci când se vorbește de fotbal. La un moment dat, un nor de praf se ridică chiar deasupra „kilometrului 0” al orașului. Căutând în stânga și-n dreapta, nu mică le-a fost uimirea celor care se plimbau prin centru când au văzut sursa prafului: un individ care muncea la veșnicul șantier de la Muzeul Banatului arunca cu o găleată molozul direct în stradă. De la o înălțime suficient de mare astfel încât mizeria ajunsă jos să facă un praf imens. O scenă desprinsă parcă din filmele neorealiste italiene ale anilor 50 sau 60, cu găleți de resturi menajere aruncate direct în stradă. Ne aflăm însă în deceniul II al secolului XXI într-o capitală culturală. Ocazie cu care ne-am reamintit de imensa anomalie din centrul Timișoarei. Asta ca să nu-i zic o colosală porcărie. E vorba de șantierul care nu se mai termină de la Muzeul Banatului (Castelul Huniade), variamtă modernă a Meșterului Manole.

Un mic apel însă la istorie întâi. N-o fi Wikipedia cea mai doctă sursă, însă e cea mai la îndemână, plus că istoricii pot să repare eventualele inexactități de acolo. Aflăm astfel că imobilul care găzduiește Muzeul Banatului, Castelul Huniade, a fost construit de Ioan Huniade (Iancu de Hunedoara) în perioada 1443-1447, pe ruinele unui fost castel ridicat în timpul lui Carol Robert de Anjou. A cunoscut unele renovări după 1716, dar în 1849 revoluționarii maghiari l-au distrus din temelii. A fost refăcut, lucrările fiind terminate în 1856. De ce am făcut acest remember? Simplu, castelul a intrat din nou în consolidare în 2006. Adică în urmă cu zece ani. Ce s-a făcut într-un deceniu? Aproape nimic. Ba, pardon, s-au cheltuit aproximativ 12 milioane de lei. Atenție, e vorba de un castel ridicat din temelii prima dată în patru ani, iar a doua oară, în șapte! Evident cu alte utilaje decât cele de astăzi, când într-un deceniu nu se reușește, nu refacerea lui, ci doar consolidarea. Fiindcă mai există un proiect de restaurare care trebuia demarat în 2010. Acesta nici măcar n-a început. În schimb, s-au pierdut 52 de milioane de lei fonduri europene.

Trebuie spus că această clădire de o covârșitoare importanță istorică se află în proprietatea Consiliului Județean Timiș, instituție care, în perioada președinției PDL-istului Constantin Ostaficiuc, a demarat și lucrările de consolidare. De atunci, pe la CJ au mai trecut patru ani PSD-istul Titu Bojin, iar de câteva luni, un alt PSD-ist, Sorin Grindeanu. De asemenea și pe la șefia muzeului au trecut mai mulți directori, care au partea lor de vină pentru această mizerie din centru. Care sunt scuzele pentru această nesfârșită bătaie de joc, ca o imensă flegmă pe obrazul Timișoarei? Ca și în alte ocazii, constructorul (firma Constructim) a contestat proiectul. Nu l-a contestat însă când a participat la licitație pe baza aceluiași proiect. De altfel, e un tipar ca atunci când beneficiarul și constructorul sunt în cârdășie, să fie contestat proiectul pentru a se plusa valoarea lucrării. Nu-i nimic nou sub soare.

Culmea coincidenței, pe patronul firmei și pe Ostaficiuc îi leagă o casă de vacanță ridicată la Surduc. Ca să nu mai spun că același patron a fost asociat cu Elena Udrea și Alin Popoviciu (prin interpus) la o firmă de transport feroviar cu sediul la Dumbrăvița. Asta, ca să vorbim de coincidențe. Dar acest gen de afaceri n-au culoare politică și lucrurile n-au înaintat nici când PSD a preluat puterea atât la județ, cât și la muzeu. Nici nu s-a făcut nimic, nici nu s-a reziliat contractul. Doar scuze și alibiuri. Și, la derută, cică niște litigii între părți. În acest timp, unele vestigii s-au deteriorat, fiind ținute în ploaie. Pe repede înainte, aceasta este povestea unei clădiri simbol a Timișoarei. Fiindcă s-ar putea scrie și un voluminos roman de capă și șpagă. Culmea e că nicio instituție de control a statului nu vede că acolo se întâmplă lucruri mai mult decât suspecte. Fiindcă în mod normal nu există nicio scuză. Repet, ăștia de acum nu pot nici măcar să repare în zece ani ceva ce Iancu de Hunedoara a construit în patru. E adevărat, Iancu a făcut castelul din banii lui, nu din bani publici, așa că n-avea niciun motiv să se fure singur. Asta ar fi o explicație. Chiar foarte bună…