Conflictul taximetristi – UBER sau cum unii n-au chef de munca, iar altii nu prea sunt lasati

Ora: aproximativ miezul nopții între joi și vineri. Stația de taximetre de la „Gogoașa înfuriată” din Complexul Studențesc. În stație sunt patru taximetre de la diverse firme, însă niciun șofer. La o masă, în picioare, cu șaormele în gură sau cu băuturi în față, cei patru taximetriști stau la povești. Se distrează bine, dacă te iei după onopatopeele scoase din cele patru gâtlejuri. Între două îmbucături cu „de toate”. Te scuzi că-i deranjezi dintr-o așa veselă chermeză și îi întrebi dacă este liberă o mașină. Cei patru se uită la tine de parcă le-ai cerut să demonstrezi Teoria relativității. Ba doi încep să râdă. „Uite și la fraierul ăsta, nu vede c-avem treabă?”, or fi zicând în gândul lor.

„Dar cam în câte minute s-ar putea să fie liberă o mașină?”, încerci marea cu degetul. Nici măcar nu mai răspund de data asta. Așa că aștept, preț de o țigară, poate vine o mașină. Nu vine. N-am încotro, dau telefon la o firmă de taximetre. Exact, dintr-o stație de taximetre plină cu mașini. O voce adormită, puțin plictisită, răspunde într-un final. În mod cert am trezit-o pe posesoarea vocii dintr-un dulce somn în timpul serviciului. Când află locația, mă întreabă iritată dacă nu sunt mașini în stație. Sunt, dar oamenii n-au chef să muncească. De la masa celor patru gălăgia acoperă pe cea a studenților care stau la coadă la „Șaorma 100%”. Aștept, iar timp de două-trei minute să primesc o veste bună la telefon. Nimic. În fine, apare un taximetru. „Evrika!”, e liber. Și, în spiritul adevărului, trebuie spus că mașina e curată, șoferul nu te bate la cap cu tot felul de întrebări și nici nu încearcă varianta mai lungă înspre casă.

Nu insistam cu această scurtă povestire dacă era singulară. S-a întâmplat însă în stația cu pricina de multe ori ca taximetriștii să te refuze. De fapt, excepțiile sunt atunci când au chef să muncească. Iar întâmplarea mi-a adus aminte și de „războiul” actual dintre taximetriști și UBER. Un război dus și pe Internet, dar și prin tot mai multe proteste ale taximetriștilor din țară. E drept, nu și în Timișoara. Un conflict care îmi amintește că în Timișoara sunt perioade din zi, 7-9 sau 16 -17, când nu găsești nicio mașnă la comandă. Că-i vinovată primăria care în cârdășie cu firmele de profil nu mai eliberează licențe nu mă interesează. Ideea e că în Timișoara e destul de greu să prinzi un taximetru liber. Și nu mai insist despre acele mașini îmbâcsite de tutun, că și unui fumător îi vine să vomite. Sau de acei șoferi care vara țin nepărat să-ți arate pedichiura din șlapi în care transpirația s-a transformat în jeg. Sau de taximetriști care te iau la interogatoriu, când ți-e lumea mai dragă, întrebându-te câte-n lume și-n stele. Să continui despre „melomanii” care nu pot asculta muzică, decât la maximum? Pe de altă parte, trebuie spus că există și mulți taximetriști extrem de politicoși, unii chiar cu studii universitare și cu mașini impecabile. Din păcate însă ne amintim mai mult de ceilalți.

Trec peste aceste lucruri și mă întorc la întrebarea: Dacă tot n-au chef taximetriștii să muncească, de ce nu-i lasă pe alții? Adică pe cei de la UBER. Mi-e greu să vorbesc despre aceștia din urmă, odată ce n-am circulat cu ei. Și nu vreau să le fac reclamă, dacă nu știu cum e. (Am înțeles de la unii amici că e OK, dar mă opresc aici.) Problema e că, ori de lene, ori din cauza unor șmenuri, ori din alte motive, Timișoara stă extrem de prost la capitolul taximetrie. Motiv pentru care ar trebui lăsați pe piață și cei care vor să muncească!