Tic-tac, tic-tac

Când bugetarii se bucurau de măriri de lefuri de la guvernele PSD, iar unii din privat mustăceau sceptic la această mișcare, nu cred să fi fost vorba neapărat de un război între clase. Salariatul de la privat, altul decât cel din multinaționalele prospere, își și făcea imediat calculele, ca orice om ce vede binele în altă parte și răul la el. De ce o femeie de serviciu de la stat poate lua 3.000 de lei în mână și una de la privat pleacă acasă cu minimum pe economie? La o gândire mai sumară, poate că erau mulți tentați să spună că patronul ia pielea de pe slujbaș și n-ar renunța la profitul baban pentru a-și mulțumi angajatul și familia acestuia. Poate că ar fi și din aceștia, dar nu cu ei se completează peisajul economiei private din România. Nu puteau fi prea mulți care să gândească așa din simplul motiv că piața muncii era în foame mare de resursă umană, astfel că o afacere a unui patron zgârcit și rău intenționat s-ar fi prăpădit din lipsă de angajați. Pur și simplu oamenii i-ar fi plecat, iar căutările pentru un nou loc de muncă mai bine plătit, mai ales în zonele dezvoltate, n-ar fi luat nimănui mai mult de câteva zile.

Căci așa merg lucrurile, nu că ar vrea PSD, PNL, USR, Ponta, ALDE sau PMP. Concurența îi dă în cap ăluia care nu respectă niște reguli de piață. Dovadă că cei mai mulți nu dădeau nu că nu voiau, ci mai degrabă că nu puteau să țină pasul cu majorările de la stat. Ce s-ar fi întâmplat dacă un manager de intreprindere mijlocie ar fi mers la birou și creștea salariile de la 2.000 de lei la femeia de serviciu la 3.500? Net. Păi ce să se întâmple? Poate azi mâine ai un contract bun și îți ies calculele, poate că mai lasă și el din profit, dar vine o zi când contabilitatea îi zice că e vremea să închidă porțile. Patronul îl schimbă pe manager și aduce altul, care altul ce poate face? Să micșoreze salariile, așa cum a făcut Boc? E mai greu. Viitorul acelei firme va fi sumbru și ducând acest calcul la o întreagă economie angajatorii nu vor mai fi atât de mulți cum pare acum piața înfometată de forță de muncă. De aici șomaj, mai puține taxe atrase și rețeta pentru declin și eventual o criză economică la nivel național, branșată evident la un declin la nivel regional sau mondial.

La stat ce se întâmplă dacă ai un manager ca și cel desenat mai sus. Păi ce să se întâmple? Ia bani împrumut pentru a plăti salariile și pensiile, cum s-a întâmplat pe vremea guvernelor PSD. Acasă, cu bugetul de familie sau al micii tale firme nu ai face așa ceva. Nu ești așa inconștient să te bagi în datorii scumpe și să nu știi cu ce le plătești. Dar la stat merge. Nu faci față, pleaci la un moment dat acasă. Numai el, premierul-manager sau la pachet cu partidul din care face parte, iar mâine vine opoziția să închidă bugetul. Cum? Nu-l mai intersează pe cel plecat, ba chiar zâmbește șiret, știind că îl va îngropa politic și pe adversarul care tocmai i-a luat puterea. Așa s-a ajuns la zvonul lansat de președintele liberal al camerei de comerț româno-germane cum că 400.000 de angajați de la stat ar urma să fie puși pe liber. N-ar fi mare pagubă dacă ar pleca angajații politici, mediocrii sau incompetenții, dar oricât de mulți ar fi aceștia, tot mai trebuie să intri și în pătura celor nevinovați, care, harnici sau trândavi, n-au cerut ei ca statul pesedist să joace poker cu viețile lor.

Deși se dădea „de dreapta”, Boc a făcut protecție socială sinucigașă când a redus salariile în ultima criză. A explicat Băsescu care era logica. Decât să dea afară poate acei 400.000 (din vreun milion și jumătate) de bugetari, a preferat să nu dea pe nimeni, dar să împartă la toți, în baza unei solidarități socialiste, sacrificiul. Rămân toți cu salarii mai mici sau pleacă un sfert și le rămân salariile? S-a mers pe prima variantă și PDL-ul a căzut politic în cap. Acum nimeni nu va mai face pe socialistul în astfel de cazuri. Rămân salariile, dar mulți pleacă. Logic, așa e în economie. Nu s-a inventat perpetuum-mobile și nici bugetele nelimitate, prin urmare se aplică legea gravitației. Prin asta au trecut și grecii, alt popor balcanic cu mare poftă de băut cafelele la tavernă pe 18 pensii și 15 salarii anuale. Iar dacă n-o merge așa ușor să dai afară 400.000 de oameni, se va aplica tot varianta Boc din curs euro-leu, cu efecte și asupra femeii de serviciu de la privat, cu salariul de vai de capul ei.

Oameni buni din administrație și alte zone bugetare atrași în capcana paradisului salarial întinsă atâta vreme de PSD, dacă vreți să vă supărați pe cineva supărați-vă pe cei ce vi-au pus bomba sub biroul de la lucru, nu pe pompierul ce încearcă să salveze toată casa. Vin vremuri grele, indiferent cine apucă acuma la guvernare sau ce veți alege la anul.