Liderul de sindicat poartă întotdeauna mască

Marian Godină este un funcționar de poliție care a devenit influencer pe Facebook cu povești interesante despre hoți și vardiști. Vocația de comunicator a lui Godină nu-i vine bine doar pentru a câștiga un ban în plus din audiență online, ci surprinde și cu poziții de analiză politică ori civică de un mare-mare bun simț.

Ceea ce ne arată că nici poliția nu mai e ce a fost pe vremea când pe seama acestei instituții se făceau glume cu datul în gropi și chipie puse pe-o rână. Recent, savurosul polițist se întreba ce-o fi în capul sau sufletul unor funcționari de poliție când îi cer angajatorului stat, adică nouă, contribuabilii, salarii mărite într-un moment cât se poate de prost pentru societate.

„Într-o țară in care pandemia a lăsat mii de oameni șomeri si a afectat grav alte mii, unul ca mine, care a avut salariu intreg toată perioada asta, să iasă in stradă strigând că vrea salariu mărit mi se pare rușinos si imoral”, a scris Godina pe blogul lui. Anul ăsta am trecut prin momente foarte nasoale. Unii au fost în linia întâi, uitând de familii pentru a îngriji români care au căzut victime acestei boli parșive, fie că au căutat-o cu lumânarea, fie ferindu-se și având ghinion. Această categorie profesională, corpul medical, a meritat toți banii și sporurile ce le-au încasat. Nu încape îndoială. Poate meritau și mai mult, dar pentru asta statul a dat din cât a avut și în clipe grele ca acestea nu e loc de tocmeală.

Polițiștii au fost și ei în prima linie, ambulanțierii, cei de la ISU, toți au sărit să ajute, iar dacă și-au văzut leafa îmbunătățită, poate că aceasta era mulțumirea ce-o întorcea societatea pentru efortul lor, al salvatorilor. Câți europeni și-au negociat salariile după un greu război? Câte sacrificii fac pompierii la un cutremur, cât efort salvator se consumă la inundații, oare după toate acestea trebuie să aibă loc negocieri? Japonezii și-au reconstruit țara de atâtea ori. O făceau din filosofia lor de viață, nu trimițând liderii sindicali să-și facă jocul în fața instituțiilor statului.

Când a spus că i-ar fi rușine să ceară leafă mai mare ca polițist în această perioadă în care economia s-a prăbușit, trimițând oamenii acasă, polițistul Godină a vrut să trimită un mesaj. El știe însă că nu toți funcționarii statului condiționează actul medical, intervenția în menținerea ordinii publice, educarea copiilor în școli cu prezență fizică sau online de majorarea salariului. Cei mai mulți gândesc cu acea rușine și reținere privind la zbuciumul ipocrit al liderilor sindicali ce vorbesc, chipurile, în numele lor.

Multe țări la care privim cu invidie astăzi au pus mai presus de Constituție morala creștină nu ca discurs electoral, ci învățând populația despre voluntariat. Sigur, e mai greu să vorbim de voluntariat, când respectivul voluntar este măcinat de grijile propriei existențe. Dar niciunul dintre liderii sindicali de astăzi nu plâng de mila unor astfel de oameni. Salariile la stat sunt decente pentru a putea traversa demn o astfel de perioadă de criză. Putem vorbi astăzi de „voluntariat” ajuntând statul să iasă din criză, nesufocându-l cu alte presiuni bugetare? Putem face asta fără să găsim explicații commode în corupția politicienilor, ca și când derapajele lor ne dau nouă dreptul să le avem și noi pe ale noastre?

Să lăsăm acest circ ieftin de început de an pe seama dorinței unor oameni de a-și face treaba, de a se arăta utili, de a trece „cardul de prezență” prin fața prefecturilor unde își anunță utilitatea prin mișcări de protest. Să sperăm că acești lideri de sindicat nu-și fac jocul în numele multor oameni, ci doar pentru a le arăta le arăta cotizanților că nu plăteasc a proasta indemnizația. Vă mai amintiți de un domn Coarnă?