Liderii PSD nu sunt sclavii lui Iohannis, sunt doar cinici. Şi ipocriţi

Nici cel mai mare fan al PSD-ului nu poate contesta faptul că Marcel Ciolacu şi Sorin Grindeanu sunt în aceste zile aproape la fel de disperaţi în a-l apăra pe Florin Cîţu precum Rareş Bogdan sau Alina Gorghiu. De unde şi reînvierea vechiului slogan din Piaţa Universităţii, “PNL şi PSD, aceeaşi mizerie!”. De câteva zile, liderii PSD se dau peste cap să joace rolurile principale în producţia de seria B “Salvaţi soldatul Cîţu”. Măcar până pe 25 septembrie, data Congresului PNL. La finalul săptămânii trecute, convinşi de liberali, erau siguri că mai mulţi parlamentari AUR îşi vor retrage semnăturile de pe moţiunea de cenzură. Nu s-a întâmplat acest lucru, astfel că PSD-iştii, lăsaţi în ofsaid, au fost nevoiţi să-şi asume pe faţă intrarea în “echipa câştigătoare”. Cu riscul apariţiei unui precedent periculos, ca de acum înainte depunerea unei moţiuni de cenzură să devină imposibilă.

În urmă cu două, zile liderii PSD au avut chiar o şedinţă, al cărei principal scop a fost găsirea unei linii de comunicare pentru baletul pe care-l fac. Mai exact, cum să explice că ei sunt duşmanii maximi ai lui Cîţu, dar acum trebuie să-l apere pe Cîţu. Şedinţă în care lideri precum Mihai Tudose au spus pe faţă că membrii PSD îi acuză pe şefi de blat cu Klaus Iohannis. Şi ca să vezi că PSD-iştii au totuşi simţul umorului, după şedinţă, a fost trimis să vorbească despre USR-ul care vrea să-şi dea jos propriul guvern taman Sorin Grindeanu. Adică cel care se baricada în Palatul Victoria de propriul partid. Printre scrâşnetele de rigoare, Grindeanu a arătat care este linia PSD: să nu se implice într-un război între USR PLUS şi PNL sau din interiorul PNL Aparent, absolut corect. Fractura de logică a apărut atunci când acelaşi Grindeanu a spus că PSD va vota o moţiune de cenzură atunci când ea va ajunge la vot şi va avea şanse de reuşită. Numai că moţiunea ar trece sigur dacă ar permite PSD acest lucru. Şi nu-l face. Şi prin acest joc PSD nu e neutru, ci e în “echipa câştigătoare”.

Oricât şi-ar desconsidera PSD-iştii propriul electorat, tot nu au reuşit să explice de ce nu mai vor “de urgenţă” să scape de “cel mai prost premier din istoria României”. Aşa cum spuneau în urmă cu vreo două săptămâni. Acum, PSD vorbeşte tot mai mult de cele 45 de zile care trebuie să se scurgă de la momentul în care s-a schimbat configuraţia politică a Executivului până când Guvernul trebuie să vină în parlament pentru un vot de încredere. Adică după Congresul PNL.

Face astfel PSD jocurile lui Iohannis şi ale “echipei câştigătoare”? Sigur. Dar asta fiindcă are propriile calcule electorale. De fapt, PSD nu e la fel ca PNL. PNL îşi riscă tot viitorul, inclusiv alegerile din 2024, pentru un câştig imediat. Mă rog, ce-o fi acela câştig că Florin Cîţu va fi preşedintele partidului! În schimb, PSD îşi riscă prezentul pentru un câştig peste patru ani.

Fiindcă PSD-ului îi convine de minune un premier şi preşedinte PNL precum Florin Cîţu. Aşa cum şi PNL-ului i-a convenit un premier şi preşedinte PSD precum Viorica Dăncilă. Fiindcă în această formulă, în 2024, PNL va fi total irelevant. Va conta eventual ca un partid balama. Din acest punct de vedere, PSD e mega-câştigător pe termen lung. Dacă va ajunge să sprijine parlamentar Guvernul Cîţu şi se va unge pe degete din borcanul cu miere numit PNDL 3, va fi un bonus, nu un scop în sine. Aşadar, la mijloc sunt calcule reci, cinice, iar nu faptul că ar exista un blat cu Iohannis.

Sigur, cel mai greu PSD-ului îi este să explice, în continuare, în aceste zile, de ce nu mişcă un deget pentru a-l detrona pe „cel mai dezastruos premier din istorie, care a prăbuşit economia”. Şi nefăcând-o, liderii PSD ar cam trebui să termine cu vaietele gen “ce greu e în ţărişoara noastră”. Că nu-i interesează nici cât negru sub unghie. De fapt, PSD chiar vrea ca lucrurile în ţară să fie cât mai grave, să explodeze preţurile, să cadă economia etc. Iar ca toate aceste grozăvii să se întâtmple, trebuie ca tandemul Cîţu – Vâlceanu să conducă Guvernul, iar Cîţu cu Gorghiu partidul. Pardon, şi cu Rareş Bogdan, că trebuie dat şi circ la oameni, în lipsă de pâine. Nu au aceste calcule cinice cei din PSD, îmi retrag cuvintele. Înseamnă că sunt în slujba lui Iohannis.

P.S. Insistenţa cu care Iohannis îl susţine pe Cîţu îmi aminteşte doar de ardoarea cu care Traian Băsescu o sprijinea pe Elena Udrea. Dacă, printr-o ironie a sorţii, pierde Cîţu alegerile pe 25 septembrie, o să-l vedem şi pe Iohannis făcând cu mâna “Adio PNL, adio PDL!”?