Herta Muller la Timişoara. Subiectul sensibil în care s-a intrat cu bocancii, populist, politicianist şi ipocrit

De ce nu vine Herta Muller la Timişoara în anul Capitalei Culturale Europene? Da, poate fi o întrebare legitimă. Marea problemă este că discuţia pe marginea acestui subiect e foarte sensibilă şi nu ar fi în favoarea Timişoarei. Unii însă au intrat cu bocancii plini de noroi în dezbatere. Populist, “patriotic”, politicianist şi, evident, ipocrit. Încercând să creeze o isterie prin a arăta cu degetul într-o parte greşită. Când problema e la noi toţi.

După ce s-a filmat cu puţin timp în urmă prin nişte bălării din Timişoara, Dan Negru a atacat frontal şi subiectul Herta Muller. Aşa cum ştie el. Exact, acel Dan Negru care spunea că două partide l-au curtat pentru a candida la Primăria Timişoara. “Mai am o poveste despre umilința ălora cu școală, despre o românca, necunoscută românilor, care a câștigat premiul Nobel pentru literatură! Herta Muller e dintr-un sat de lângă Timișoara si a luat Nobel in 2009. Anul ăsta, Timisoara e Capitală Culturală Europeană dar câștigătoarea celui mai important premiu cultural n-a trecut încă pe aici. Trei câștigători de premii Nobel au fost invitați la evenimentele culturale din Timisoara: doi francezi și-un turc.Timișoreanca, tot cu Nobel, nu a ajuns”, şi-a început Negru pledoaria, sugerând că scriitoarea n-a fost invitată la Timişoara.

El continuă cu o zicere a lui Grigore Vieru, des invocată de “adevăraţii patrioţi”, iar apoi ne spune şi unde ar fi problema: găştile. “Grigore Vieru credea că „doi mari vrajmasi are românul: mila pentru străini si ura pentru ai lui.” Mai e unul: găștile. În România poți să-ți faci profesia doar dacă faci parte din găști. Tirania găștilor e peste tot, in cultură, in sport, in politică, în media… Oriunde! (…) Sper ca doamna Muller să vadă comentarile de mai jos. Ele sunt încurajarea noastră dintr-o lume in care lipsa de respect e marea decădere!”, a încheiat adulatorul lui Vadim Tudor, unul dintre cele mai imunde personaje din politica românească. (Daţi o simplă căutare “Dan Negru Vadim Tudor”) Postarea a fost ulterior rostogolită în Timişoara de fanii lui Nicolae Robu şi pe Grupul de Facebook care-l susţine pe fostul primar. Evident, Dominic Fritz e marele vinovat pentru absenţa Hertei Muller.

L-am întrebat pe primarul Fritz despre acest subiect şi a fost extrem de parcimonios cu cuvintele. A spus însă că are o relaţie bună cu scriitoarea stabilită în Germania, cu care mai corespondează din când în când. Mai mult, anul trecut a avut o întâlnire personală de trei ore cu laureata Nobel, cei doi stabilind însă că tot ce s-a discutat va rămâne între ei. Aşa a şi rămas. Dar poate crede cineva că “neamţul” Fritz nu a invitat-o pe Herta Muller la Timişoara în acest an, un lucru care i-ar fi adus inclusiv lui un capital de imagine? Iar dacă el nu spune ce s-a întâmplat, doar Herta Muller poate să explice de ce nu vine.

În lipsa unor explicaţii, voi expune fapte. Iar problema cu “românca noastră”, cum au sărit unii “robişti” să spună despre scriitoare, e în cu totul altă parte. Nu, Herta Muller nu e “a noastră”, ea aparţine altei culturi. “Ai noştri” (securiştii) au urmărit-o, au tracasat-o, au hărţuit-o, au umilit-o. Şi dacă asta nu a fost destul, pentru ca paharul să se verse, “ai noştri” au mai lansat şi zvonul că scriitoarea a fost “informatoare” şi “colaboratoare” a Securităţii. Experienţa Hertei Muller cu Timişoara a fost extrem de traumatizantă. Mai mult, ea n-a avut o legătură idilică nici cu satul natal, Niţchidorf, o comunitate prea cosnservatoare, prea închistată pentru scriitoare.

Astfel că, după 1990 nu s-a mai întors niciodată nici în Timişoara, nici în Niţchidorf. A făcut-o însă la Bucureşti, în 2010, la un an după ce a primit Premiul Nobel. O întoarcere a Gretei Muller în Timişoara ar fi pentru ea o întoarcere în iad. Cereţi-i asta! Dincolo de discursuri sforăitoare, mustind de naţionalism. Ne place sau nu ne place. Da, dar nu e singura care a pătimit din cauza Securităţii, vor spune unii. Numai că nu toţi oamenii au aceeaşi sensibilitate. La unii e mai mare, la alţii mai mică. Şi poate ea nu se simte atât de “româncă”, cum o foţează unii să fie, astfel încât să treacă mai uşor peste suferinţele îndurate. Dar e bine că se pricep la chestiuni de acest gen cei care “se pun cu blondele” şi le rostogolesc cei care se luptă să nu fim “colonizaţi” de nemţi.

Altfel, această poveste ar fi putut avea şi latura ei ilară. Dacă Herta Muller ar fi venit la Timişoara şi s-ar fi afişat cu Fritz, exact aceiaşi oameni, dar exact aceiaşi, care acum reclamă absenţa ei, ar fi urlat că încă o “colonistă” din Germania vine să-şi vadă de sus “colonizaţii”. “Una care şi urăşte Timişoara”, ar fi continuat cei care se plâng acum de lipsa ei. Nu ştiu dacă Herta Muller “urăşte” Timişoara, dar e clar că nici nu o iubeşte, după cât a suferit aici. Şi nu ştiu dacă cineva are dreptul să o judece, mai ales dacă nu a trăit experienţele ei.

PS. Şi încă un lucru, cred nu lipsit de relevanţă. Vrem ca Herta Muller să fie „a noastră” în timp ce statul român, adică noi, dă pensii speciale celor care au hăituit-o ani la rândul.