Despre Poli… după miezul nopții

Pentru clubul de fotbal Poli Timișoara anul competițional 2024-2025 va fi unul de tranziție de la formula de supraviețuire la reorganizarea spre cea de performanță. Da, spunem „performanță” fie și măcar unei promovări în liga a doua, apoi o promovare în prima și mai departe… ce-o fi, vedem atunci. Suntem în faza în care reprezentanți ai Universității Politehnica, ai primăriei și administrație județene pun cap la cap statut și legislație pentru viitoarea structură organizatorică, pentru ca aceasta sa nu mai fie contestată pe viitor de autoritățile de control financiar, Curtea de Conturi în principal, dar nici de Federația Română de Fotbal.

Echipa asta pare că a ajuns o povară pentru toți cei care au tangență cu fenomenul în Timiș și Timișoara. UPT a dus mai departe tradiția patronării echipei în perioada post-Iancu, dar universitatea nu are misiunea de bază să gestioneze cluburi de fotbal, iar alocările bugetare sunt și acolo limitate, atent verificate. Consiliul județean ce va fi condus de Alfred Simonis se bagă în horă de „dragul” electoratului, că a apucat să promită la ceas de alegeri. Primăria lui Dominic Fritz, la fel. Nu de fotbal le arde lor, dar nu-și permit nici să refuze.

Iar când nu refuză să dea bani spre fotbal, ce credeți că fac, rup munții? Nooo, se dau bani să nu se zică că nu se dau. Bun, pentru reținerea în a cheltui bani publici unii îl vor lăuda pe primarul Fritz, dar e bine de știut că sumele sunt aproape modice, comparative cu finanțările altor entități administrative din țară. Sepsi Sf. Gheorghe primește de la primărie 3,5 milioane de euro, iar Gloria Buzău, 2,5 milioane, ca să dăm câteva exemple din vârful listei. La noi, sponsorii dau bani aproape ca la cerșetori, iar mobilizarea fanilor din Druckeria a ajuns la un nivel de demotivare ce ar face până și liga a treia un obiectiv îndrăzneț pentru Poli.

Într-un astfel de peisaj asumat de actorii ce se pregătesc să preia clubul pentru viitorul sezon, despre Poli nu vom auzi prea multe lucruri în anul competițional abia început. Să nu pice în liga a patra, atât. Iar când citești în presa centrală (prosport) că noul director de marketing al clubului propune pentru bugetarea clubului o formulă socios născută din reținerea timișorenilor în a mai plăti abonamente la site-uri porno și alocarea acelor resurse către Poli ce mai poți spune? Dincolo de exotismul și lipsa de fiabilitate economică a ideii, propunerea oficialului polist ne bagă într-o caterincă de care nu vom mai scăpa în scandările tifoseriilor dușmane alb-violeților.

Omul ăsta poate n-a trăit pe lângă fenomen, căci altfel nu-mi pot imagina că n-a gândit cât de greu vor atârna spusele sale anii viitori într-un dialog al galeriilor. Firește că mai glumim când ne întrebăm dacă o astfel de soluție pentru salvarea lui Poli n-o fi, în realitate, „planul Simonis” pentru renașterea fotbalului timișorean. Nici vorbă, dar și-n glumă să fie, tot e greu de contracarat ideea că administrația județeană (CJT) și Compania Națională de Investiții (CNI) construiesc o nouă arenă la Timișoara pentru ca Alfred Simonis s-o umple cu labagii. Noii acționari ai lui Poli.