De ce să achite timişorenii, din nou, nota de plată pentru circul, spoiala şi incompetenţa Olguţei?

A fost frig în această iarnă în casele şi apartamentele craiovenilor. A fost frig şi în mii de aprtamente din Bucureşti, iar anii trecuţi şi în Timişoara şi alte localităţi din ţară. O singură diferenţă aici. Dacă la Bucureşti pentru caloriferele reci a fost „vinovat” Nicuşor Dan şi Ciprian Ciucu, la Timişoara, Dominic Fritz, pentru zecile de mii de craiovani care au tremurat lângă caloriferele bocnă a fost… premierul Ilie Bolojan. Cel puţin asta au urlat trompetele şi măciucile media PSD – AUR. Şi asta fiindcă aşa a spus Olguţa Vasilescu, pe care trebuie să o credem pe cuvânt.

Obişnuită în trecut să bată din picior şi să i se facă toate mofturile, respectiv să primească imediat fonduri de la guvernele PSD-iste care s-au perindat la putere, Olguţa a făcut acelaşi lucru şi de această dată. A tot dat din picior, dar… ghinion: premierul Ilie Bolojan n-a mai percutat cum făceau alţi premietri pe vremuri. Aşa că Olguţa a dus circul la noi cote, şi-a ridicat poalele în cap, precum o doamnă care este, şi a ameninţat cu ieşirea PSD de la guvernare, dacă Bolojan nu-i dă banii urgent. Deşi bani de la bugetul naţional s-au dat cu nemiluita la Craiova, inclusiv pentru termoficare.

Doar în ultimii patru ani, s-au alocat 168 de milioane de euro de la bugetul naţional pentru termoficarea Craiovei. La care se adaugă un împrumut de 70 de milioane de euro de la Exim Bank, bancă de stat, bani care foarte probabil nu se vor rambursa niciodată. Pe motiv de… PSD şi Olguţa. Ce s-au făcut cu aceşti bani? Probabil nimic, dacă totul trozneşte în sistemul de termoficare din Craiova. Un astfel de sistem se face prin proiecte gândite pe ani lungi.  Când lucrezi însă cu coafeze şi ţuţări de partid asta se întâmplă. Plus că Primăria Craiova n-a atras niciun ban european pentru termoficare. Aşa cum s-a întâmplat la Timişoara, Cluj, Oradea, Iaşi etc. La Craiova s-a tot cârpit, pe bani mulţi, bani de la bugetul naţional.

Iar când spun bugetul naţional, mă refer inclusiv la banii timişorenilor. De 35 de ani, Timişoara a fost cvasi-constant al doilea mare contributor la bugetul naţional şi întotdeauna a primit înapoi infinit mai puţini bani decât a dat. Doljul, în schimb, mai degrabă judeţ bugetofag, a primit de la bugetul naţional – adică şi din banii timişorenilor – mult mai mult decât a dat. Inclusiv pentru obiective la care Timişoara încă visează, precum stadionul şi o nouă sală de sport. Dar dacă ne luăm după PSD – AUR şi trompetele lor media, Timişoara trebuie să finanţeze în continuare capriciile, nesimţirea şi impostura Olguţei Vasilescu. Cea care nu are bani pentru încălzirea craiovenilor, dar a aruncat milioane pe târguri, circuri şi alte fandoseli. La urma urmei, pentru propria imagine.

Această poveste cu pretenţiile nesimţite ale primăriţei PSD-iste, obişnuită ani la rândul doar “să i se dea” ar trebui să pună pe tapet o veche problemă a României. Una care durează de 35 de ani şi mă refer la distribuirea fondurilor guvernamentale pe criterii strict clientelare. OK, deocamdată Bolojan refuză să se confiormeze presiunii PSD, dar e foarte posibil ca, la un moment dat, să o facă. Că doar avem de-a face cu stabilitatea ţării şi… capriciile Olguţei. Capricii, repet, finanţate şi de timişoreni.

De aceea România are mare nevoie de o reală descentralizare fiscală. Aici ar fi adevărata reformă în administraţie. Fiindcă nu e normal ca aproape toți banii unei comunități performante să ajungă la guvern, iar acesta să-i împartă ulterior cum are chef, pe bază de clientelism politic sau alte criterii subiective. Dacă o comunitate vrea doar circ şi sclifoseală şi nu o interesează conductele care troznesc, să se încălzească cu… târguri de Crăciun. Sau poate… să-şi schimbe primarul.