Klaus Vaterland articole

Scoala de meserii versus „fabrica” de boi

Dacă învățământul românesc este bolnav de cancer, cum deseori se zice, atunci bacalaureatele din ultimii doi ani să le considerăm tratamentul cu chimioterapie. Pe termen scurt, efectele sunt demoralizatoare. Părul pică precum tinerii cu zecile de mii la Bac, însă pe termen lung cu siguranță pacientul se va simți mai bine, dacă scapă cu viață.

Primaria ca o „Famiglie”

Pe bună dreptate te întreabă omul de rând la ce bună schimbarea lui Ciuhandu cu Nicolae Robu, dacă banul e măcinat de aceleași persoane ca și până acum. Dacă persoane cu funcții de răspundere în „regimul Ciuhandu” au exasperat prin larghețea cu care au cheltuit banul public ori au dovedit o gravă și constantă secetă de idei pentru dezvoltarea orașului, acum de ce ne-am da viitorul și bugetul tot pe mâna lor?

Hiena moralista

Poate că Traian Băsescu își merita soarta. Poate că nu. Ceea ce cred însă cu tărie este că nu meritam noi – românii cu ochi, urechi și mai ales creier – una ca asta. Și nu mă refer acum la pierderea unui președinte simpatizat de vreo 15% din populația acestei țări, ci de senzația de sufocare pe care am trăit-o într-o zi de 6 iulie 2012.

Ce le mai permite legea USL-istilor? Ce vor ei!

Când avea nevoie de-un prim-ministru, Uniunea Social Liberală a dat iama în ocolul cu trădători al PD-L și și-a făcut majoritate parlamentară. Și Victor Ponta a ajuns premier. Când postul i-a fost în pericol pe motiv de plagiat, USL n-a stat mult pe gânduri și a schimbat componența comisiei de etică de la Ministerul Educației. Iar dacă n-a fost de ajuns, a dat de pământ și cu comisia de atestare a diplomelor, să n-aibă „Cârlanul” nicio emoție.

Etichete:

Visand la veritabila Poli

Druckeria are perfectă dreptate. Proiectul la care lucrează primarul Robu și președintele Titu Bojin nu va scoate pe scena fotbalistică aceeași Poli. Acea Poli veritabilă iubită în tot Banatul, înființată de un grup de profesori de la Universitatea Politehnică. Nu este nici măcar acea Poli din perioada comunistă, laureată cu două cupe ale României și un loc de vicecampioană, cu echipa făcută din transferuri pe bani puțini și locuri promise la facultate. Nu e nici acea Poli a profesorului Boiț de după 1989, care supraviețuia din banii primiți pe Timofte, sau vreo fărâmă din Poli patronată de un fost șef de galerie, pe numele său Eugen Seracin.

Dom’ primar, nu negociati cu teroristii!

Ziceam nu demult c-aș vota cu nesaț acel partid care i-ar trage țeapă lui Ghiță Ciobanu. Evident că mă prosteam. Nu există așa ceva. Lui Ghiță Ciobanu nu-i trage nimeni țeapă, cu atât mai puțin Titu Bojin, salvat și el de-o execuție publică prin succesul oarecum neașteptat la președinția CJT. Dar să revin la ipotetica listă a bucuriilor pe care ar trebui să le facă un partid adevărat pentru a mă avea ca votant împătimit.

Cum ni s-a intarit „Brandul”

Retras în cabinetele de partid după usturătoarea înfrângere în alegerile pentru președinția CJT, liderul PDL Timiș Constantin Ostaficiuc va ocupa, după convenția extraordinară a democrat-liberalilor, una dintre cele patru funcții de prim-vicepreședinte în echipa lui Vasile Blaga, cel care și-a asumat misiunea de a reorganiza fostul partid de guvernământ în vederea alegerilor generale din toamnă.

Cu Poli-n audienta la primar

Îmi vine greu să-i cer primarului Robu ceva, înainte să-și facă omul ordine în gânduri și, mai ales, la noul loc de muncă. E, după ce nou edil își va fi alcătuit cu bună credință (sper eu) noua echipă, după ce demontează ultimele tunuri financiare puse la cale de „foștii”, după ce se interesează de lipsurile din sistemul sanitar aparținător municipalității, după ce nu uită să pregătească școlile pentru noul an școlar, după ce toate astea vor fi gata, voi veni și-l voi ruga pe primarul Robu să-și găsească timp să rezolve problema Poli.

Slagar la varful PSD: „Se-aud in zare, zeci de dosare… hai liberare!”

Petrecerea cu zurgălăi a lui Adrian Năstase către locul unde va fi încarcerat până la eliberarea sa pentru bună purtare este, într-adevăr, un eveniment deosebit în România. De oriunde privești lucrurile, nu are cum să nu te surprindă condamnarea președintelui Consiliului Național al PSD. Clasa politică este mâhnită și preocupată. Mai ales în zona ajunsă la putere. Pe undeva îi și înțeleg pe oamenii ăștia. Pare nedrept să fii membru PSD, să trăiești printre atâția hoți și să plătească numai unul și tocmai când ai ajuns la putere…

Gargara, nu administratie

Gheorghe Ciuhandu a plecat din primărie cu un gust amar. După cum a declarat la ultima conferință de presă, de abia aștepta momentul să părăsească această „cloacă” politică. Până acum ceva vreme, scena politică de care vorbea fostul edil țărănist nu era chiar așa de stătută, ba chiar dădea senzația unei atmosfere plăcute.

Democratie la oferta: doi in unu

Deși mai toți locuiesc prin vile, liderii PDL și-au dat demisia în bloc. Se poate spune că au scăpat ieftin. Putea fi mult mai rau pentru ei. Imaginați-vă că în loc să fie aroganți, alde Berceanu, Elena și Roberta plesneau de atâta simpatie în fața populației. Ba mai mult: că nu-și aplicau o cotă așa mare la „investiții”, să strige lumea după ei „hoții”, că nu-și băgau primarii sau trepădușii politici prin pușcărie, ca să zică românul că numai ei fură și că ăialalți erau ușă de biserică..

Schimb de „sfinti”: pleaca Gheorghe, vine Nicolae

Și cu o casă igrasioasă te obișnuiești. O părăsești, te bucuri dacă dai de ceva mai bun, dar peste ani te năpădesc amintirile despre cum ai copilărit în ea. Încărcați acum de energia campaniei electorale, probabil că o bună bucată de vreme ne vom aminti de Gheorghe Ciuhandu ca de primarul care a tolerat în ultimele sale două mandate o clică nocivă pentru bugetul și dezvoltarea Timișoarei.

Gata, pica „Clanul”?

Le-am rezolvat și pe astea. Alegerile locale. Ignoranții puteau trece prin această lună de campanie fără să știe ce se întâmplă. „Cunoscătorii” pot spune, în sfârșit, că a fost o campanie decentă, pe principii, dar nespus de plictisitoare, fiind limpede că programele nu le citește mai nimeni. A fost o conjunctură cum n-a mai fost în Timișoara de la dispariția dinozaurilor și cum nu va mai fi până la desființarea PSD.

Ce ne-ar face Marian Iancu daca n-am vota cu Robu?

Mai naiv ca alții în relația cu Marian Iancu, imediat după ce-am auzit că viitorul lui Poli trece prin urna de vot am aplecat urechile la sfatul patronului Politehnicii Timișoara. Așa am aflat că este imperios necesar să-l votez pe liberalul Nicolae Robu ca pe viitor să mai am pentru ce să merg pe stadionul „Dan Păltinișanu”. Nici că m-a mai interesat ce altceva promite candidatul USL, să-i dea Dumnezeu sănătate!

De ce nu Ripensia

Valentin Velcea, antrenorul lui Poli Timișoara, a făcut, cu ceva timp în urmă, o gafă nesesizată de generația nouă de suporteri. Explica atunci acest „Mister” de pe banca alb-violetă de ce Rover Cârstea are un randament mult mai slab decât la echipa de unde a fost transferat. Cum ar veni, că golgeterul seriei a doua a ligii secunde ar fi părăsit o „echipă mică”, iar saltul la o „echipă mare” i-a dat jucătorului ceva bătăi de cap.

Am sa votez partidul care le va trage teapa lui Ghita, Dugu jr. si doamnei Maria

Desigur, aș vota la alegerile din toamnă partidul care-mi lasă impresia că știe și vrea să facă reforma în administrația de stat, în sistemul de pensii, în sănătate. Aș vota și pentru acela care-mi promite revenirea la monarhie. N-ar fi de lepădat nici o ofertă serioasă în direcția unor reforme fiscale care să învioreze mediul economic.

Ultima magarie

În mai toate sondajele de opinie care tratează mulțumirile și dezamăgirile timișoreanului față de administrația Ciuhandu, subiectul modernizării parcurilor apare indiscutabil la capitolul plusuri. Dacă nu luăm în calcul raportul calitate preț și admitem că trebuie să le pice și lor câte ceva dacă vrem să ne facă și nouă vreo bucurie, păi atunci hai să recunoaștem că parcurile din Timișoara arată mai dichisite în ultimii ani, „perla coroanei” urmând să fie oferită festiv publicului chiar de către candidatul Adrian Orza, înainte de alegeri, sub numele de Parcul Copiilor.

USL, acest Tolea Ciumac al democratiei romanesti

Jeleam recent pe umărul democrației după ce premierul Victor Ponta făcea tot ce este uman posibil și legislativ probabil ca scorul electoral al USL să nu fie de numai 60%, ci să salte el cu poftă de viață cam pe la 80% din totalul parlamentarilor emanați din alegerile generale ce vor avea loc în toamnă. Nu s-ar mai sătura omul ăsta de procente!

Destoinicii candidati si mesajele lor erectorale

Mare fâs și campania asta. Nu tu o bătaie între echipele de lipitori de afișe, ca pe vremuri, nu tu diversiuni cu mesaje de-ale lui Ovidiu Ciuhandu băgate în gura lui Gheorghe, nu tu un scuipat… Nici măcar banalele supărări pentru locurile de pe panourile de afișaj, să simțim că trăim o campanie electorală tumultoasă. În locul sării și piperului ce avem?

Marian Iancu n-a lasat loc de „Du-te dracului!”

Când și-a cheltuit banul și nervii ca să readucă palmaresul Politehnicii la Timișoara, Marian Iancu și-a meritat toate laudele. Recunosc fără să-mi fie rușine că i-am mulțumit sincer patronului BkP pentru că nu și-a pus palma-n cur, cum au făcut cu o neglijență criminală unii edili și politicieni locali atunci când brandul fotbalistic al Timișoarei pleca aiurea-n Drăgășani sau periferiile Bucureștiului în portofoliul unui afacerist italian.

Top