Pe silabe, domnilor rectori, incercati pe silabe!

Parlamentarii români se comportă ca nişte copii. Cei mai mulţi dintre ei, ca nişte copii de bani gata. Când fac sau sunt pe cale să facă o boacănă, copiii de bani gata merg la forul tutelar, adică la tata, să le rezolve problemele. Aşa au ajuns progeniturile unui fost prefect de Dolj să indigneze Craiova sau chiar mai aproape de casă, prunci de politicieni virili cândva, scoşi imaculaţi de „organe”, de dragul lui tata, după bătăi şi urmăriri cu maşini prin buricul târgului. Dacă ăştia micii merg la tata, ăştia barosanii, oameni serioşi, deputaţi şi senatori, la cine să meargă, dacă nu la comisiile parlamentare, la plenul Legislativului, să fie scoşi perfect compatibili şi fără de prihană în lupta politică? Păsat, Ridzi şi Năstase au fost ocrotiţi părinteşte de parlament, întâia instituţie a statului, cea care face şi dă legea ca ea să fie respectată doar de restul lumii. E incredibil că într-o ţară a Uniunii Europene trebuie să existe mereu o altă instituţie cu ochii pe parlament ca pe butelie, pentru ca deputaţii şi senatorii să nu o ia pe arătură în dispreţul legii. Ba Curtea Constituţională cu moşii ei, ba Agenţia Naţională de Integritate, zisă ANI, trebuie să corecteze zi de zi tendinţele ciudate manifestate în Parlamentul României. Când aleşii consideră că au salarii mici, merg la comisii şi vorbesc pentru o nouă iniţiativă legislativă sau îşi pun o vorbă bună la biroul permanent să-i schimbe şi alesului X sau Y Loganul din dotare cu vreun Duster 4×4 mai şmecher. Şi putem continua tot aşa, până îmbătrânim de nervi, dacă n-ar fi urgent să revin la subiect.

Patru parlamentari rectori au vrut să-şi clarifice poziţia cu incompatibilitatea după intrarea în pâine a noii legi a educaţiei naţionale. Şi unde să meargă rectorii din parlament, dacă nu la colegii lor de la comisia juridică, să le citească ei ce era clar ca lumina zilei pentru orice cetăţean de bună credinţă al României. Uite ce zice legea: „În cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii educaţiei naţionale sau, după caz, în funcţie de prevederile din regulamentele specifice care reglementează funcţia sau demnitatea publică, persoanele care deţin funcţia de rector trebuie să opteze între această funcţie şi/sau funcţia de conducere într-un partid politic, deţinute”. Uite ce chichiţă bleagă găseşte comisia parlamentară pentru colegii rectori, invocând un articol din lege pentru ca amicii lor aflaţi la ananghie să fie incomodaţi de lege doar de la următoarele mandate, nu de acum: „La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi”. Îmi scuzaţi limbajul neacademic, dar ce-are sula cu prefectura, domnilor rectori? Da, legea zice că universităţile vor avea grijă ca viitorii candidaţi la funcţia de rector să îndeplinească noile prevederi. Bravos, dar de ce ar mai scrie legea că în 60 de zile parlamentarul rector trebui să se decidă asupra a ce va alege, măr sau prună, dacă totul se va aplica doar de la următorul mandat? Păi ar scrie numai că parlamentarii nu au voie să candideze la funcţia de rector şi invers, rectorii nu au voie să candideze, pe viitor, la parlament. Ce nu e clar, doamnă şi domnilor? Doamnă Ecaterina Andronescu şi domnilor Florian Popa, Nicolae Robu şi Ştefan Drăgulescu? Sunt convins că totul e clar, dar aşa e filmul, e mai comod să vă acoperiţi unul pe altul pe la comisii de prevederile legilor care vă încurcă socotelile. Bune, proaste, nu înţeleg de ce le mai daţi. Spuneţi la Europa că le-aţi dat şi, de fapt, nu le daţi. Tot impresia aia o lăsaţi.