De ce ti-e frica imposibil sa nu scapi

Foarte bune şi proaspete, calde chiar, propunerile preşedintelui Băsescu. Unele dintre ele, nu toate. Şefului statului i se pot imputa multe măgării la viaţa lui politică, dar pentru inserţiile în textul unei posibile viitoare Constituţii e păcat să-l critici pe om, doar pentru că el e omul în cauză. Dacă Traian Băsescu propune o ploaie bună pentru agricultură, n-are sens să zici că e pericol de inundaţii, doar pentru că iniţiatorul are calviţie şi e saşiu, când, de fapt, pe fermier îl doare buza de apă pe ogor, nu de polemici politice şi estetice. Să le luăm pe rând. Chestiunea cu acel maximum de 300 de parlamentari vine în ton cu disponibilizările din toată ţara, atunci de ce n-ar merge şi la ei, la demnitari? Plus că se invocă legitimitatea dată propunerii de referendumul ăla cu „de ce ţi-e frică nu scapi”, cu „Băse” rânjind misterios de pe panourile electorale. Discutabilă chestiunea cu renunţarea la bicameralism, dar dacă poporul a votat ce i s-a pus în faţă, atunci se zice că el e suveran, chiar dacă nu i-a explicat nimeni cum stă treaba cu parlamentul prin istoria noastră sau tradiţiile europene. Bun, astea ca astea, dar ce să-i reproşezi preşedintelui când cere răspundere pentru erorile produse din incompetenţă de magistraţi? Sau prevederea referitoare la urmărirea penală a parlamentarilor, fără dreptul de veto dat de colegi? A, da, cum să nu, vom asista la gesturi de prigoană politică! Dacă cineva are răbdare, să-i ia la rând pe „prigoniţi” şi să zică dacă ar băga mâna-n foc pentru careva că n-a pus botul la borcanul cu miere. Al altuia, nu al lui. Bivolaru pe vremuri, Năstase, Păsat, Ridzi, Cătălin Voicu şi câţi alţii, năzdrăvanii. Nici nu trebuie să fii specialist, jurist de prestigiu, reputat constituţionalist, ca să observi că limitarea deficitului bugetar la 3% e o chestie care pune o piedică practicanţilor populismului, ca să nu mai vorbim de canalizarea împrumuturilor spre investiţii, nu spre consum, sau tăierea macaroanei premierului în privinţa asumării răspunderii. Averile ilicite, un alt subiect din lista modificărilor Constituţiei care face demersul în sine aproape imposibil de trecut prin Parlamentul României. Asta cred că defineşte proiectul susţinut de Băsescu: sună bine pe alocuri, dar nu e realizabil. Aş pune rămăşag că acest proiect de lege nu ar trece nici dacă legislativul ar fi format numai din senatorii şi deputaţii PDL, ce să mai trăncănim de un vot pozitiv în ansamblul camerelor reunite, unde opoziţia oricum votează împotriva a orice propune Cotroceniul, bun sau rău. De unde trag concluzia că iniţiativa lui Băse este, din păcate, ca medicamentele homeopate, multă gargară şi puţină substanţă activă. În rest, din plin efect placebo la ceas de alegeri, în 2012.