Victimele triplei crime de la Sag sunt inmormantate

Ana Maria Toth trăiește, la Șag, cea mai cruntă zi a vieții ei. Părinții adoptivi și unicul ei fiu sunt conduși pe ultimul drum. Cel care i-a ucis a fost îngropat miercuri, dar amănuntele acestui caz incredibil continuă să iasă la iveală. Scrisorile găsite asupra lui dovedesc un singur lucru: crima a fost premeditată și pregătită în cel mai mic detaliu.
Cu trei săptămâni înainte de a comite tripla crimă și a se sinucide, Ion Ciucia a început să-și scrie gândurile. “În primele rânduri aș vrea să mă ierte D-zeu și restul lumii pentru faptele pe care am să le fac deși nu am vrut niciodată să comit așa ceva”, scrie Ciucia în 12 decembrie. Inițial, s-a gândit să se sinucidă, dar, cu cât a zăbovit mai mult asupra detaliilor, a ajuns la concluzia că moartea lui n-o va răni iremediabil pe femeia care nu mai voia să știe de el. “O săi distrug tot ce are mai scump pe lume, nu o săi fac rău ei personal”, a notat bărbatul, în 22 decembrie. Epistola începută cu zece zile mai vreme avea nouă pagini și era adresată poliției.
În 31 decembrie, planul sinistru fusese deja pus la punct. “Am decis ca Rafi să nu mai trăiască și el. Chiar nu e vinovat cu nimic dar nimeni nu a fost mulțumit de copilul acesta decât eu și chiar eu am decis să-l omor căci nu are niciun viitor… Am luat decizia cu privire la Rafi și de teamă ca să nu se asemene cu mine și să aibă instincte criminale (…) La Anne iam spus astăzi că dacă nu se împacă cu mine are să-i pară rău (…) Gândițivă la mine ce putere trebuie să am ca sămi omor propriul copil dar vă spun că nu numai de putere e nevoie ci și de maxima nebunie pe care o am deja, de tâmpenie, cretinism și psiho la pământ (…) Iam dat lui Rafi două Levo de somn înainte de toată scena”, explică Ion Ciucia în ultima epistolă, datată în cea din urmă zi a anului trecut. Ion Ciucia ar fi vrut să comită crima în 2 februarie, chiar de ziua de naștere a femeii pe care voia să se răzbune.
Ana Maria Toth a ajuns, în urmă cu puțin timp, în locul în care va avea loc înmormântarea familiei ei. Sprijinită de rude, pentru că abia se mai ține pe picioare, femeia de 30 de ani e un monument de durere și nu a scos niciun cuvânt.