Scurta privire asupra stomatologiei „epocii de piatra”

Este sigur oare să iau în considerare faptul că stomatologia ar fi cea mai veche profesie cunoscută pentru omenire? Poate că nu, deoarece această poziție este deja luată, dacă nu mă înșel. Mă îndoiesc, de asemenea, de faptul că stomatologia va fi ultima profesie inventată vreodată. Încă din timpuri străvechi, oamenii au folosit cele mai bune cunoștințe pe care le aveau pentru a-și trata dinții și vor face același lucru, atâta timp cât va fi necesar.

Strămoșii noștri nu au avut la dispoziție toate materialele din al treilea mileniu disponibile nouă atât de ușor astăzi și nici nu au folosit ceramică, implanturi de titan sau zirconiu. Ei nu și-au albit zâmbetele cu lămpi cu plasmă ultramoderne și au avut o opinie diferită în ceea ce privește măsurile de profilaxie dentară față de cea pe care o avem noi în prezent. Cu toate acestea, au fost extrem de preocupați de problemele lor dentare și întotdeauna au făcut tot posibilul pentru a și le rezolva. În ceea ce privește anestezicele, au avut doar o singura opțiune: să nu le folosească deloc. Dar, uneori, durerea a crescut atât de mult încât au trebuit să găsească soluții, droguri, în scopul de a se pregăti mental. Se crede că ei ar fi folosit plante, fum sau ar fi dansat până ar fi intrat într-o stare profundă de transă, astfel încât intervenția dentară ar fi devenit suportabilă. Cocteilurile de plante prescrise de vraci au fost probabil administrate la fel ca și antibioticele din lumea de astăzi, iar unele dintre ele cred că și-au făcut datoria, surprinzător, destul de decent.

Pe de altă parte, analgezicele și antibioticele nu au fost întotdeauna suficient de eficiente pentru a vindeca pacientul, așa că o intervenție dentară directă s-a dovedit a fi obligatorie. O soluție viabilă a fost la mare căutare și, atunci când automedicamentația nu a fost posibilă, un „dentist” a fost desemnat drept cea mai bună și singura opțiune. În loc de o freză dentară pentru tratarea cariilor, se crede că au folosit un arc și o săgeată rudimentară, similare cu cele folosite pentru a aprinde focul. Cavitatea formată a fost umplută apoi cu ceară de albine. În loc de implanturi dentare, dinți de animale au fost plasați în alveola însângerată din care un dinte a fost pierdut ca urmare a unui accident de luptă sau vânătoare. Într-un mod similar, au folosit scoici sau orice alte obiecte disponibile la îndemână. Surprinzător, unele dintre aceste elemente s-au integrat foarte bine în osul maxilar. În ceea ce privește albirea cosmetică, oamenii acelor timpuri (și foarte puține comunități tribale contemporane din zone geografice îndepărtate) foloseau vopsea sau chiar cenușă pentru a-și colora dinții în negru. Acest fapt este un indicator interesant al modului în care estetica este diferită de la cultură la cultură și specifică unui anumit interval de timp.

Privind în viitor, cu cunoștințele retrospective pe care le am astăzi, stomatologia s-ar putea să urmeze modele de schimbare dramatice similare și în viitor, foarte asemănătoare cu ce s-a petrecut până astăzi. Poate că în nu mai mult de doar câteva decenii, tehnicile noastre moderne ar putea părea rudimentare și barbare. Este posibil ca materialele și tratamentele să evolueze în mod semnificativ, dar legea dentară nescrisă va fi în continuare la fel și va rămâne neatinsă: un zâmbet nedureros, funcțional și frumos .

Ca o concluzie, împreună cu comunitatea științifică, eu tind să fiu de acord că stomatologia a apărut atât ca știință si formă de artă odată cu apariția primei dureri de dinți și va rămâne aici, atâta timp cât vom mesteca, ne va plăcea să zâmbim și vom avea dorința de a vorbi.

www.dentaldesign.ro
www.drfondrea.ro