Sonia Ionascu, ultima pictorita naiva din Uzdin

Pictează de mai bine de 40 de ani și spune că va lăsa pensula din mână doar în ziua în care nu-și va mai putea „transcrie” visurile în culoare. Sonia Ionașcu, ultima pictoriță naivă din Uzdin, duce mai departe tradiția locului, începută în anii ’60 ai secolului trecut, iar șase adolescente încearcă acum să-i calce pe urme.

Măiestria celor ce nu au urmat nicio şcoală de artă, dar pictează admirabil, transpunând în culoare povești candide și pline de umor, continua să trăiască la Uzdin, în Serbia. Sofia Ionaşcu are acum 64 ani, dar cândva era cea mai tânără pictoriţă din localitate. Este singura care mai pictează, deși, pe vremuri, multe femei de acolo se apucaseră de asta. Cândva, la Uzdin exista o adevărată şcoală de pictoriţe care se dedicaseră picturii naive. Totul început în 1962, când mai multe femei au simţit nevoia să se exprime cu pensule și culoare pe pânză. Fără cunoştinţe elaborate de pictură, ţărăncile au transformat o joacă de copii într-o adevărată artă. Acum, cele mai multe dintre pictorițele de atunci nu mai sunt. Celelalte au abandonat demult picture.

Sonia Ionașcu merge însă mai departe. „Tablourile mele sunt «arme» contra uitării. Ele prezintă lucruri de odinioară, când tehnologia nu era cea de azi şi nici calculatoarele nu existau. Lucrez de la 22 de ani. Profesorul de desen m-a descoperit, iar soţul şi soacra m-au susţinut când au văzut ce pot să aştern pe pânză. Apoi nu a mai fost cale de întoarcere”, povesteşte pictorița. Sofia nu vrea ca tradiţia să se piardă, aşa că şi-a luat şase ucenice. Sunt fete cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, care au început, după zeci de ore de muncă, să deprindă din tainele maestrei. Tablourile naive ale Sofiei Ionaşcu au ajuns în galerii și colecții particulare din întreaga lume. Pictoriţa din Uzdin, renumită pentru complexitatea detaliilor, a avut zeci de expoziţii pe tot continental și spune că, atâta timp cât mâna nu-i va tremura şi vederea nu-i va juca feste, nu va lăsa niciodată pensula din mână. Un tablou de mici dimensiuni se vinde cu 150-200 de euro. Deși pare doar o joacă, în funcţie de complexitatea detaliilor, pentru o operă de artă naivă este nevoie chiar şi de câteva luni de muncă. Recent, la Uzdin a avut loc un workshop de artă în cadrul proiectului „Banatul istoric – spațiu intercultural româno – sârb”.

Pictura naivă a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea. Oameni care nu au urmat niciodată şcoli de artă şi-au desăvârşit talentul pe cont propriu și au început să devină vizibili. Cei mai de semaă reprezentanţi ai picturii naive sunt francezul Henri Rousseau le Douanier, georgianul Niko Pirosmani, americanca Grandma Moses şi francezul André Bauchant. Banatul are și el un pictor naiv foarte apreciat: Viorel Cristea, din Ghilad. Acesta a murit în 1992, în satul în care a locuit toată viața. Lucrările sale, în care floarea-soarelui, câmpurile aurii și țăranii care le lucrează vor rămâne vii pentru totdeauna, se regăsesc în peste 600 de colecții.