Ce destin pe capul romanilor! In toamna alegem intre un mincinos si-un neamt

Într-o țară normală, cu alegători responsabili și alfabetizați complet, episodul Ponta-Petrescu la Cotroceni ar trebui să-i scadă candidatului PSD cu vreo 20 de procente scorul previzionat pentru președinția României. În primul rând, oamenii de afaceri atei cu o minimă expertiză economică ar trebui să-și facă cruce, întrebându-se „Doamne, cine conduce România?!”. Chiar dacă, teoretic, reducerea taxelor ar presupune, cum știe și absolventa de Harvard, ministrul Petrescu, o reducere a tendinței de a fura prin evaziune fiscală, practic, un om de afaceri își amintește ce greu i-a fost pe o piață blocată în timpul crizei economice de la mijlocul mandatului Boc. Ca și sănătatea preferată înainte de toate, stabilitatea fiscală, economică, legislativă sunt de dorit în fața unui aventurism electoral cum este cel propus de Ponta înainte de alegerile prezidențiale.

După ce și-ar fi luat adio de la voturile oamenilor de afaceri telespectatori ai umilinței de la Cotroceni, Victor Ponta trebuia să-și piardă în următoarele două ore și voturile bugetarilor cu capul pe umeri. Pentru că ei trăiesc mai viu memoria eforturilor făcute atunci când li s-au redus salariile pentru ca astăzi să ieșim la linia de plutire din punct de vedere economic. Pensionarilor care le-a trecut pe lângă ureche „glonțul” impozitării pensiilor în timpul crizei, dar care prin majorarea TVA au nimerit din „lacul” lui Băsescu în „puțul” PSD, ar trebui și ei să sufle în „iaurtul” populist și să ceară prudență de la cei care conduc România. Ca acea pensie mică-mare pe care o au după stagiul fiecăruia de cotizare să fie adusă lunar de poștașul marilor speranțe.

Tot românul la volanul mașinii, cu treabă de serviciu sau ca turist, ar trebui să spere ca măsurile economice de impact în structura bugetară să nu fie luate de doi amatori precum cei din delegația ce s-a făcut de cacao ieri la Cotroceni. De ce să decidă Ponta ceva care va avea ca efect reducerea alocărilor pentru investiții în infrastructură, în autostrăzi, ca mâine-poimâine să poate da pensiile la oameni? De ce să se ia de la lucrările de indiguire, de la ridicări și renovări de spitale, pentru ca președintele PSD să devină președinte al României cu orice preț? Într-o țară normală, diletantismul celor doi membri ai guvernului ar fi taxat mai ceva precum vizita lui Geoană la Sorin Ovidiu Vântu. Dar cum nu trăim într-o țară normală, electoratul instruit direct interesat ca PSD să câștige prezidențiale, alegătorul semialfabetizat preponderent pesedist, poporul sărac și credul, vor merge mai departe pe mâna spălătorilor de creiere, respingând argumentele serioase pentru care Victor Ponta nu ar avea ce să caute să conducă această țară.

Pentru acest electorat nu asta contează, ci o glumă „bună” de autobază făcută la adresa adversarilor politici în prime-time, o minciună spusă fără să-ți tremure mușchii feței și promisiunile fără acoperire aruncate ca fânul peste ușa grajdului înainte de alegeri. Victor Ponta are perfectă dreptate când spune că întrunirile dintre doi oficiali ar trebui să se deruleze după un protocol strict, iar situații de genul publicări unor înregistrări video să nu se mai repete. Așa este, niște reguli de bun simț ar trebui să patroneze orice discuție între oameni de bun simț, dar de când mincinosul din fruntea guvernului României este un om de bun simț?