Pedalezi, nu pedalezi, vremea bicicletei trece

Percepția e următoarea: că primarul Nicolae Robu i-a vrăjit pe bicicliști cu o plimbare pe sub pasajul lui favorit, Michelangelo, le-a zâmbit ca și cum ar fi unul de-al lor, iar apoi le-a dat o lovitură direct sub șa, plănuind interzicerea traficului pe două roți prin zona centrală a orașului. Ba mai mult, le-a cerut amicilor de pe Facebook să zică ce vor de la viață. Să se plimbe ca pietoni – cum altfel? – pe o stradă pietonală sau să se dea cu bițiclul împreună cu cei dornici de-o promenadă. Rezultatul prezentat de organizatorul „scrutinului” a fost unul strâns. Vreo 55% la 45% în favoarea exclusivității pietonale, deși, conform pressalert.ro, scorul ar fi fost manipulat grosolan prin acceptarea de voturi (like-uri) multiple de la amici care sunt de acord cu propunerile edilului, în dauna celor „dușmănoși”, cărora li s-ar fi acceptat doar câte unul, prin comentariu postat. Și eu aș fi votat de două ori, dacă aveam cont. Ca biciclist aș fi optat pentru libertate totală, dar ca pieton, zău că aș fi preferat să nu devin jalon pentru tot bezmeticul. Căci e clar că o undă verde pentru cei cu două roți în zona Cetate va aduce în trafic nu numai pensionari dornici de mișcare pe tandem, ci și tot soiul de figuranți din ăștia hiperactivi ce te mai și înjură că le stai în cale.

Cum spuneam, asta e percepția. Nu e prima oară când aud că sondajele propuse de Nicolae Robu pe contul său de persoană publică sunt orientate spre un rezultat care să inducă un trend anume în rândul timișorenilor. Că înjurăturile sunt respinse (și nu văd nimic rău în asta), dar și că reacțiile mai apăsat argumentate ar fi suspendate pentru ca dialogul să fie unul mai „constructiv”, firește. Titularul de cont zice că așa ceva nu e posibil, ceea ce este, evident, o păcăleală. Eu nu zic că Nicolae Robu fură votul precum comuniștii în ’47, deși facsimilul prezentat de pressalert.ro arată clar un vot multiplu. Pentru că dacă s-ar dovedi așa ceva, chit că totul pare o joacă de puștani comparabil cu un scrutin real, tot nu ar fi în regulă să-i dovedești primarului liberal o încercare de manipulare. Păstrând proporțiile, de ce ar fi mai bun Nicolae Robu care „fură” la el pe Facebook decât Dragnea, care a denaturat un referendum de demitere a președintelui?

Percepția percepțiilor însă este că Nicolae Robu fură ca-n anecdotă. Nu rumegușul din roabă, ci chiar roaba. Nu scorul e important la euforia asta a Facebook-ului, ci interacțiunea propriu zisă. Când primarul provoacă cu un sondaj cetățenii „amici” pe Facebook, nu rezultatul contează. Liberalul știe ce vrea și ce are de făcut. Doar nu credeți că s-ar lua după poporul din rețeaua de socializare. Dacă opinia publică imaginată din anturajul Facebook ar zice că nu e bine cum vrea primarul Robu, atunci primarul Robu credeți că se dă bătut? Să fim serioși. Are dumnealui consilieri care nici nu-și mai zic părerea, deși sunt plătiți pentru asta, căci știu că o fac degeaba. Omul a și recunoscut că vrea să vadă o congruență de păreri, dacă tot își întreabă apropiații, nu să decidă altul pentru el. Importantă este însă impresia oferită facebucistului, alegătorului la urma urmelor, că el contează în economia asta a luării deciziilor în urbe. Că el este important pentru primar și că niciodată un edil nu l-a mai întrebat cum i-ar plăcea să fie orașul în care locuiește. Și asta n-are nicio legătură cu cine se joacă în spatele conturilor de-a democrația cu generatoare de trafic sau like-uri.