Ce-a zis racul cand s-a trezit in fotbalul mare? „Obligatoriu inainte!”

Mai demoralizantă decât poziția în clasamente a celor două Poli e lipsa lor de perspectivă. Iar peste toate, dezarmant e că nimeni nu se supără foarte tare. Cei 1.000 de oameni care mai merg la ACS Poli în prima ligă sunt resemnați la adăpostul scuzei că procesul dintre administrația locală și Curtea de Conturi a României blochează activitatea fotbalistică pe culmi înalte, așa cum și le-a dorit primarul Nicolae Robu. Procesul cu instituția de control financiar bate pasul pe loc, iar tăvălugul termenelor în instanță va duce povestea până la anul. Dincolo, în liga a doua, senzația de sfârșeală e și mai prezentă, iar ironia face că dezastrul e împachetat în cuvinte mobilizatoare, gen OBLIGATORIU ÎNAINTE, ce l-ar fi făcut invidios până și pe tovarășul Kim Ir Sen, pe vremuri. Te-apucă plânsul să vezi că echipa merge cu spatele, ajungând la a patra înfrângere consecutivă, dar „secta” din spatele acestui „fenomen” vorbește în psalmi de viitorul luminos al fotbalului alb-violet.

Cifrele arată așa. Cu o finanțare aproape exclusivă din drepturile de televiziune în valoare de 250.000 de euro în primă tranșă (ACS), mici sponsorizări și-o finanțare pe proiect de 120.000 de euro de la consiliul județean (ASU), atât Poli de prima ligă, cât și cea de liga secundă au jucat cam cu același folos. Trei victorii, două egaluri și șapte înfrângeri pentru „Poli a lui Robu”, iar Politehnica galeriei a adunat pe o linie de clasament cifrele 2-2-7. Dezastru. Diferența dintre cele două e că una dintre Poli, cea de liga întâi, nu trebuia să participe în elită și a fost împinsă de la spate de conducerea politică pentru banii TV, în timp ce ASU Politehnica a venit cu aură de campioană în Liga a III-a să se facă de râs în cea secundă. Dacă putem face comparații între două cluburi falimentare, organizatoric treburile sunt aproape de colaps în ambele cazuri. Se umblă cu bolnavul pe targă și branula-n venă, doar-doar mai pică vreo sponsorizare privată sau din administrația județeană.

Cât privește partea sportivă, competițională, punctele obținute de Poli în compania unor echipe bune de primă ligă, chiar în Cupa Ligii, prezintă echipa lui Ionuț Popa într-un dozaj ceva mai optimist decât ceea ce se etalează pe „Știința”. Din nou pe „Știința”. Alt aspect care arată că „Obligatoriu Înainte” e în marș constant cu spatele, după un eșec urât de tot în tentativa de a atrage orașul de partea „echipei suporterilor”, pe „Dan Păltinișanu”. Cât despre fotbalul jucat de Politehnica „Druckeriei”, să nu ni se zică că s-a ajuns aici doar din lipsă de bani, căci sunt echipe cu bugete la fel de subțiri care arată că pot face față fotbalului din liga secundă.

E foarte posibil ca în așteptarea unei sentințe pozitive sau a unei „legi Dâncu” pentru finanțare publică în sport, ACS Poli să nu mai poată rezista multe luni cu Fiscul și alți creditori pe cap. Ar fi și singura șansă pentru ASU Politehnica să devină, chiar și la nivelul la care este, emblema fotbalistică a Timișoarei. O emblemă născută din prea multă dragoste, dar care a trăit mai mult din ură, ceea ce nu a rămas neobservat în masa tot mai indiferentă a poliștilor de altădată. Căci dacă la ACS Poli se va așterne, poate la anul, legalitatea și liniștea financiară, va fi tot mai greu pentru echipa manageriată (temporar) de „Druckeria” să depășească nivelul „Știința” și al turismului rural de proximitate, atât de savurat de iubitorii de „fotbal fără patroni”. Ca să nu mai vorbim de „pericolul” tăcut ce vine dinspre proiectul Ripensia, mult mai temeinic clădit și care ar putea profita de cea mai mare greșeală făcută în 2012 de o suflare fotbalistică cu gusturi rafinat suicidale.