„Noua mineriada” n-are treaba cu barbosii si pletosii

Despre senzația recuperării României de către PSD se poate cu greu scrie fără o pastilă de Emetiral. Credem noi că Mamona e prea negru și n-o fi chiar așa? Nu știu, dar poate Belzebut ăsta chiar e criminal și vom vedea cum legi ale justiției vor reveni în Legislativ precum în Marțea Neagră cu Florin Iordache, acum ministru, la pupitru. Că majorările salariale vor fi amânate, asta nici nu mă miră, ba chiar să le fie învățătură de minte alegătorilor care cred tot ce li se spune. Că taxele nu vor fi reduse toate cum erau planificate în programul economic PSD (ori vor fi băgate altele ca balans bugetar), iarăși e ceva normal, dar când se va ajunge la pași mari făcuți înapoi în Justiție, după ce ani grei ți-au trebuit să construiești ceva, atunci senzația de greață ți se mai spală doar cu un bilet de Londra. Am mai spus că în tot acest peisaj sumbru apare Sorin Grindeanu într-un montaj de imagini încă neclar. Sorin Grindeanu ar putea fi un premier cu coaie, care să nu strice ce s-a făcut bun până acum, cu riscul să reziste la un moment dat cu bucați mai raționale din PSD și alte grupuri parlamentare respnsabile. Sau putem avea un Sorin Grindeanu obedient, care să nu iasă din cuvântul lui Dragnea, un premier de care să nu-și mai amintească nimeni, nici măcar noi, timișorenii.

Nu vreau să vorbesc mai mult despre senzațiile puternice venite dinspre guvernarea PSD, căci am putea greși preventiv și ar fi păcat să-l supunem tocmai pe Sorin Grindeanu unui proces de intenție. O la fel de mare greață mi-a lăsat postelectoral și PNL. Era la puține zile după dezastrul din alegeri și pe la colțuri se vorbea despre o discuție cu Călin Popescu Tăriceanu. Acel Călin Popescu Tăriceanu. Știți cum e, bârfa e bârfă, până depistezi un sâmbure de adevăr în toată povestea. Și acest sâmbure venea tocmai din admiterea de către părți a faptului că a existat o întâlnire între Iohannis și coada de topor. Întâlnire de care și Dragnea, și partidele de dreapta ar fi trebuit să se mire în egală măsură. Nu este exclus ca PNL să urmeze destinul PNȚCD și încercând onest să reconstruiască. Însă dacă ar fi forțat intrarea la guvernare cu o astfel de soluție imorală nu numai ca alianță politică cu ALDE, dar cu acest personaj sinistru în fruntea partidului, o astfel de manevră politică ar fi fost pentru liberali o sinucidere chiar mai sigură decât fuziunea cu PDL.

Tot într-o cheie sinucigașă politic mi se pare și încercarea PNL Timiș de a obține președinția CJ Timiș după plecarea lui Grindeanu la Palatul Victoria. Să încerci nu e greșit neapărat, dar să faci orice pentru a câștiga nu mai este în regulă. E adevărat, Nicolae Robu a spus din start că nu ar încerca o apropiere de ALDE, ca și cum așa ceva ar fi fost posibil în actuala ecuație politică. Să încerci să faci alianță la un singur vot, cu grupuri de consilieri care nu au nicio legătură cu dreapta politică, dar tu să o numești coaliție a Dreptei, e o lăbăreală la fel de mare precum Justiția ce-ar face-o în România Dragnea și Tăriceanu. Cum să faci coaliție de dreapta cu trei consilieri UNPR, toți foști membri PSD? Cum să smulgi doi PMP-iști din alianța din vară cu Grindeanu când, la orice oră, la strigarea PSD, ar defecta cel puțin un consilier din tabăra învârtoșată? Dar asta se știe bine și-n marea coaliție „de dreapta”.