Si noi ce trebuie sa facem cand Grindeanu „clipeste de doua ori”?

„Sorin Grindeanu a clipit de două ori”, a titrat presa centrală, după ce lupta din subteranele partidului a ajuns să se poarte, la baionetă și la vedere, între premier și liderul maxim Liviu Dragnea. Treaba cu clipitul de două ori vine din perioada mitingurilor anti-OUG13 și exprimă cât se poate de corect un SOS pentru salvarea premierului din starea de captivitate în care a intrat mergând slugă la Dragnea. Omul se mai bâlbâie, uneori își găsește cu greu cuvintele, are grimasele lui mai constipate, dar când clipea, clipea numai o dată. Apelul la stabilitate făcut de Grindeanu a fost interpretat ca un „clipit de două ori” și a fost luat în bășcălie de Liviu Dragnea. Nu că nu a-i fi avut de ce să nu-l iei. Grindeanu vorbește în versuri și când lumea a trecut la sudălmi. Nu mai faci pe domnișoara când hăndrălăii scot topoarele, iar disputa internă a fost pusă pe taraba publică de ceva vreme, ca să nu te mai ferești de cuvinte.

Dar asta este, disciplina de partid funcționează și când îl bagi pe șef în mă-sa, așa e frumos, așa e mai elegant. Ce mă blochează însă la „clipitul” ăsta de două ori este că nu știi ce să faci într-o astfel de situație. Pe vremuri, când am fost chemați să alegem răul mai mic, în 2000, de alegerile prezidențiale, aș fi votat, la o adică, Ion Iliescu, să nu iasă Vadim Tudor. Avantajul de a fi în presă mi-a oferit confortul de a afla scorul din exit-poll-uri cât timp urnele erau deschise, astfel că am știut că nu mai e nevoie să-mi mânjesc mâinile cu „nea Nelu” pentru a scăpa de Vadim. Dar acum ce facem? Separarea asta din PSD între „PSD-ul bun”, al lui Sorin Grindeanu, și „PSD-ul rău”, al lui Liviu Dragnea, îmi dă senzația că PSD a ocupat întreaga scenă politică. PNL e pe cale să-și bage capul sub ghilotină cu Bușoi (și, oricum, nici cu Orban n-ar sta prea lejer), USR a intrat în criogenie pentru a renaște spectaculos în 2078, astfel că PSD este toată clasa politică.

Ce să facă cei 500.000 de oameni din fenomenul #rezist? În particular, cunoscându-l pe timișoreanul Grindeanu, poți trăi o simpatie cumpătată pentru junele premier. Dar ce fac ceilalți? Pot veni astăzi să-l apere pe Sorin Grindeanu după ce au șters pe jos cu el în februarie? Și de ce ar face-o? Doar pentru a nu câștiga Dragnea? Da, este un fel de a privi lucrurile: haideți să devenim pesediști mai light, ca să nu ajungem pe mâna ălora hardcore, haideți să simulăm ceva consensual, ca să nu se ajungă la viol în grup. Dar tot pesediști ne-am numi și e nedrept să ni se întâmple un astfel de scenariu. Evident că îmi doresc ca Sorin Grindeanu să rămână premier, dacă nu se poate să avem anticipate. Că e timișorean și pot spera să ajute orașul, în ciuda vrăjmășiei cu Nicolae Robu. Sau că a dovedit în felul lui că simte anumite limite de mizerie în politică, ceea ce nu se poate spune despre Dragnea, Iordache, Șerban Nicolae și alții de teapa lor.

Sorin Grindeanu poate simți o simpatie conjuncturală din zona civică, dar nu se poate baza pe mișcări de stradă în favoarea sa. Nu vei vedea zeci de mii de oameni cu pancarte pro-Grindeanu și anti-Dragnea. Asta eventual la Caransebeș și poate nici acolo, pentru că oricât de acasă s-ar simți, lumea se va orienta după cum se consolidează structurile de putere. Așa cum a făcut-o însuși Grindeanu când Dragnea l-a dat la o parte pe amicul Ponta. Nimeni dintre cei care s-au fript măcar o dată cu PSD nu va cauționa un Sorin Grindeanu pentru a alege între tabăra Dragnea și tabăra Ponta-Sârbu, dacă mai există așa ceva în PSD. Parafrazându-l pe Traian Băsescu îmi vine să oftez amar: ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi pesediști?