Moment poetic cu Nicolae Robu. Cat de departe se simte primarul Timisoarei de linistea adevarata

În prag de nou an școlar, când toți timișorenii se gândesc cu groază cum vor circula, dar primarul Nicolae Robu a ales să se relaxeze un pic. A fost pe Valea Almăjului și, inspirat de susurul apelor, a decis să facă publică una dintre propriile creații lirice. De luni, cel mai probabil, va avea drept fond sonor glasul spart al claxoanelor.

„Am petrecut două zile minunate în Valea Almăjului. E unul din cele mai frumoase locuri din țară. Abia fiind acolo, am realizat ce mult a trecut de când n-am mai auzit un susur de apă, un foșnet de crâng, păsările ciripind și printre toate acestea, liniștea adevărată (…) Inevitabil, mi-am amintit de una din puținele poezii scrise de mine -mai bine zis versuri pentru una din compozițiile muzicale proprii-. Se cheamă «Înstrăinare» și, iată, îndrăznesc, în starea sufletească indusă de Valea Almăjului, s-o fac cunoscută public. Sună astfel:

Înstrăinare
de Nicolae Robu

Purtăm în noi imboldul
Spre un mereu alt rost
Și deopotrivă dorul
De ceea ce am fost

Spre aparente culmi
Ne avântăm din greu
Și ne trezim ajunși
Străini de propriul eu

Uităm în goana noastră
Amurg și răsărit
Clipiri de stele blânde
Al lunii strălucit

Uităm susur de ape
Și foșnet lin de crâng
Și ciripit de păsări
Și-al greierilor cânt

Uităm mirosul ierbii
Și-a codrilor răcoare
Și gustul apei de izvor
Și mângâieri de soare

Și iluzorii culmi
Ne-ademenesc mereu
Și ne trezim ajunși
Străini de propriul eu.”

Așa sună cea mai recentă postare a primarului Nicolae Robu, făcută publică duminică după-amiază. Se deduce din ea un dor nespus de cântecul greierilor și de aerul curat de care liberalul nu mai are parte de când ocupă biroul de pe CD Loga 1. Cârcotașii spun că ar fi putut lua un premiu la Cântarea României, în timp ce alții susțin că cred că relaxarea, fie ea și în natură, fie ea și pe frumoasa vale a Almăjului, nu-i va ajuta cu nimic luni dimineață. Când, în loc de susurul apei și aer curat, vor avea parte de claxoane non-stop și-un incofundabil parfum de noxe. Cam așa, ca-n prima zi de școală, într-un oraș cu 113 șantiere și-o fabrică de cauciuri.