Mihai Sora: Ma gandeam ca ar fi bine sa deschidem programul „Adopta un pesedist”

La 101 ani, filosoful Mihai Șora este una dintre cei mai tinere și mai lucide minți pe care le are România. Participant activ la protestele antiguvernamentale din ultimul an, Șora a scris, sâmbătă, că se gândește la un program de salvare a țării. Se numește… „Adoptă un pesedist” și sunt câteva condiții pentru a-l putea urma.

Filosoful Mihai Șora este urmărit în fiecare zi pe Facebook de mii de români care îi apreciază postările elegante, de multe ori presărate cu un umor fin și, deseori, mușcător la adresa politicienilor care au azi în mâini destinele țării. E participant activ la protestele antiguvern, fiind văzut în stradă și la Alba Iulia, și la Iași. Sâmbătă, cu o zi înainte de o nouă serie de proteste masive anunțate în întreaga țară, Mihai Șora a avut o nouă postare cu tâlc. Iată ce scrie acesta:

Dragi prieteni,
într-o vreme, mă gândeam că ar fi bine să deschidem programul „Adoptă un pesedist!“ Dacă fiecare om cu mintea limpede le explică altora ce înseamnă gândirea ca p t i v ă, cum poți fi prins în mrejele unor televiziuni manipulatoare, atunci cercul oamenilor liberi s-ar lărgi, fără îndoială, iar fisurile dintre generații s-ar umple cu un alt conținut decât cel al refuzului, al detestării sau invectivelor reciproce. Uneori, nici nu trebuie să mergi prea departe: ajunge să stai de vorbă cu părinții sau cu bunicii…

Am întâlnit mulți tineri care trăiesc aceeași dramă; îmi povestesc cum, atunci când părinții locuiesc la ei pentru câteva zile, făcând o pauză de televizor și jucându-se cu nepoții, având, așadar, dispoziția mentală de a asculta și argumentele rațiunii, viziunea lor (de oameni trecuți prin toate greutățile vieții, marcați de comunism precum sclavii, odinioară, de fierul încins), ei bine, viziunea acesta se schimbă, modelul lor existențial (și de politician) suferă „restructurări“ (câteodată de-a dreptul radicale).

Firește, „Adoptă un pesedist!“ este un program laborios, care solicită nu doar abilități intelectuale, dar și o anumită deschidere, un fel de înțelegere generoasă, binevoitoare, a celui din fața ta, deși – în mod evident – nu-i împărtășești opiniile. Recunosc: ia mult timp să ajungi la acest echilibru al înțelegerii celuilalt, iar unii dintre noi (poate chiar majoritatea) suntem grăbiți și agitați (ori nu mai avem multe zile de trăit). Dar nu mi se pare nerealist, nici imposibil (…) Aș vrea, în schimb, să le spun celor care nu au obosit să iasă în stradă, care și-au păstrat încrederea în ei înșiși, în semenii lor: nicio vorbă rea, calomnioasă, nedreaptă nu poate atinge puritatea și claritatea protestului vostru! Vor spune că sunteți „mercenari“, că sunteți „vânduți“, că „multinaționale“, că „Soros“ și „sexomarxiști“ (dacă sunteți tineri), că „Ana Pauker“ și „senili“ (dacă aveți 101 ani), că faceți jocurile lui „X“ sau lui „Y“ (de care poate nici n-ați auzit vreodată), că „SRI“, că „USA“, că „UE“, că marțienii și zoroastrienii… Dar nimic, niciodată, nu poate atinge puritatea și claritatea protestului vostru. Al nostru.