De cand a ajuns PSD sa se teama de Securitate?

Dacă n-ar fi de-a dreptul grețos, poate că ne-am amuza de febra asta ce i-a cuprins pe niște români împotriva „noii Securități”. Politicieni, formatori de opinie, manipulatori de presă și părți din zona ONG vin să ne explice cum am scăpat de Securitatea lui Ceaușescu și am nimerit pe mâna Securității Uniunii Europene, a americanilor, a lui Soros, a lui Cioloș, nepotul lui Soros, și a altora interesați doar să vicieze actul de justiție din România, să ne cumpere petrolul, gazul și să ne îmbuibe piața cu produsele lor de proastă calitate. Noua Securitate, cea a lui Cioloș, finul lui Soros, șogor cu Coldea și verișor al Codruței, este o instituție a statului, pe numele ei Serviciul Român de Informații. România nu putea intra în Uniunea Europeană și, mai ales, în NATO fără să-și fi curățat rezonabil SRI-ul de „dinozaurii” și „rinocerii” care făceau pe vreme poliție politică, angajați de Iulian Vlad și scoși la pensie în democrație. Altfel, nimeni sănătos la cap nu risca să pună pe masă cu românii informații cu un minim grad de secretizare.

Nu vreau să cad în capcana analizării SRI în toată paleta de sarcini și funcțiuni, cu abuzurile atribuite ca instituție sau pe fiecare cap de angajat al serviciului. În fiecare instituție există oameni buni și oameni răi, oameni care respectă legea și oameni care nu o fac, însă, Tanda pe Manda, colaborarea SRI cu DNA a dat țării multe dosare cu rata bună de succes în instanțele de judecată. E ceva în neregulă? OK, dacă e un viciu de sistem sau dacă legea e încălcată punctual de unul sau altul se poate vorbi, dar toată preocuparea asta în a salva pușcărimea și pușcăriabilii mă înfioară prin lupta la vedere care se dă astăzi pe acest front. Nu se mai ascunde nimeni. O putere e interesată ca un rateu al societății, un om condamnat pentru infracțiuni economice sau cu violență, să fie salvat de detenție sau recompensat, dacă a ajuns deja să fie încarcerat. Aici s-a ajuns. Mințile le-o iau razna și nici nu mai încearcă să acopere aparențele.

Dacă nu au modificat încă legislația penală, dacă nu au dezincriminat anumite infracțiuni preferate, păi atunci să anulăm probele strânse până acum de „tandemul dictatorial” SRI-DNA. Asta e miza, nu că PSD și cozile de topor nu mai pot de directivele sau recomandările Uniunii Europene. I-ar durea în adâncul colonului dacă un comisar european le-ar cere respectarea unui principiu primordial al Uniunii, al civilizației occidentale, dar aplică cu mare grabă prevederile care duc la salvarea hoților și a politicienilor corupți. E grețos cum tot ce face acest guvern, această putere, acest sistem politic găunos, duce finalmente la o dedicație legislativă, la o premeditare, la o complicitate cu suspectul, cu infractorul, cu condamnatul. Nimic nu este în folosul cetățeanului onest, ci totul merge în spre o politică făcută pentru un interes de grup.

Securitatea ca instituție perversă, acea poliție politică din perioada comunistă, a funcționat ani buni și după 1989, iar varanul „Felix”, SOV sunt dovezi în acest sens. Nimeni din tot ce-a însemnat FSN, FDSN, PDSR, PSD, nomenclatura de tip nou, dar totuși atât de veche, nu a întors atunci țara pe dos pentru a demasca SRI ca nouă Securitate, deși atunci ar fi avut toate motivele. Ba chiar s-a ajuns astăzi ca un produs al acelui sistem, Gelu Voican Voiculescu să fie pus să conducă institutul revoluției, Cazimir Ionescu, un fel de Viorica Vasilica a lui Ion Iliescu, era pe cale să ajungă șef la CNSAS, instituția arhivă a măgăriilor Securității. Astea sunt preocupările sincere ale PSD față de ideea de Securitate. Nu „abuzurile” securității „de tip SRI” îi animă, ci acoperirea crimelor revoluției, ale mineriadelor, ale diversiunii de la Tg Mureș, cu asta s-au ocupat cei ai lui Iliescu și urmașii de acum, nu cu salvarea justiției de ingerințele unor procurori ce colaborau în toate regimurile postdecembriste cu ofițerii SRI, până la o decizie a CCR.

Acest lucru ar trebui să îngrijoreze la această putere politică. Că insultă inteligența românului alfabetizat, că indiciile criminalității lor de astăzi nu mai sunt mascate nici măcar de o pojghiță de aparență democratică. Să se arate astăzi PSD interesat de abuzurile Securității e ca și cum Pablo Escobar ar fi infierat traficul de droguri în Columbia, cu acel zâmbet viclean care nu-ți dă alternativa unei vieți decente în interiorul țării. Oamenii ăștia ar sacrifica tot pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Nu-i interesează dacă românul de bun simț ar părăsi țara, nu i-ar interesa dacă această migrație ne-ar lăsa fără un sistem de pensii peste nu mulți ani, fără o piață a muncii în prezent, nu e treaba lor asta. Ar mai trăi pe datorie cât cineva le-o mai da bani să guverneze. Apoi ar pleca și ei fără nicio remușcare. Spre Madagascar, Costa Rica, Israel sau, cu voia dumneavoastră, în Brazilia.