Gunoiul de pe obrazul Timișoarei

M-am săturat să mă duc la urne pentru alegerea primarului cu gândul la proiectele magnifice pe care-o să mi le facă candidatul preferat după ce ajunge edil. Gata, nu mai votez un primar care zice că-mi face stadion de 40.000 de locuri, sală polivalentă de 16.000 de locuri, căci tot nu se încumeta singur să le facă, iar guvernul nu dă o ceapă degerată pe Timișoara.

Nu mai vreau primar care să-mi zică de racorduri la autostradă și centură, că iarăși rămânem cu ochii în soare, pe motiv că nu el trebuie să le facă. Pasajele sunt bune, dar n-o să-l aleg numai pentru asta. Sport? Praf pe toate planurile. Parcări? Da, așteptăm nu știu câte mandate să pornim constucția primeia. Ordinea publică?

Știți ce? Poate că voi vota un candidat care promite că la comisia aia rutieră de la primărie nu vor stabili să pună semne pe drumurile publice care să nu aibă nicio valoare, doar costuri. Să risc pe banii mei să fac o probă lăsând mașina unde semnul mi-o interzice, să văd în cât timp apare pe segway un polițist local să-mi pună amenda în geam. Și nu numai, că pe mulți îi doare în cot de 100 lei amenda. Să văd în cât timp vine autoutilitara să mi-o ridice. Pe ăla l-aș vota primar, dacă aș putea organiza o astfel de competiție de verificat aptitudinile unui administrator.

N-aș mai pune botul la un candidat care promite că imobilele istorice din centru vor arăta ca într-o Timișoară de poveste. Am aștepta degeaba poate să îi aflăm edilului strategia, apoi să fim încunoștințați că nu se poate, că metoda nu e bună, că legea nu dă voie, că și dacă ar da voie, primăria ar avea funcționari atât de ignoranți că tot s-ar pierde demersurile în justiție. Prin urmare ăla de-a luat problema în mâini a luat-o degeaba, iar eu alegător fraier mă numesc. Nu, mulțumesc. Nu mai vreau să-mi aleg primarul după aste criterii.

Îmi voi alege primarul care-mi promite ceva minimal, de bun simț. Că știe și poate să facă un contract de prestare a unui serviciu de către o firmă pentru comunitate. Nu mă interesează cum o face, dar să o facă. O face ca la Viena, ca la Praga sau măcar ca la Pitești, dar să o facă, nu să ne spună nouă an de an că dezinsecție nu avem pe motiv că… nu avem. Chestiunea e că nu e treaba mea să înțeleg de ce nu se poate una sau alta, de ce e beznă pe stradă sau de ce nu avem WC-uri stradale. Pe bune. Pentru chestiuni din astea minimale nu ai unde și de ce să găsești înțelegere pentru neputința ta de gospodar local.

Voi vota un primar care știe și poate semna un contract cu o firmă care să ridice gunoiul de pe străzi, care să pună mașini și oameni să măture străzile, nu să ajungem ca la Checea, să punem romul să perieze centrul cât timp îl filmează primarul. Da, e bine să dai bani pe asistență socială punându-l pe om să facă ceva pentru comunitate, dar nu asta să fie soluția generală. M-am săturat ca lucrurile de bun simț să devină chestiuni majore, dificil de rezolvat, într-un oraș ca Timișoara, iar noi să găsim și explicații pentru toate acestea.

Nu mai vreau să-mi adun eu frunzele de pe stradă, stradă a primăriei, la urma urmelor, dar apoi să nu am unde să le arunc. Că Retimul nu ridică resturi vegetale în pubele, conform noului contract, iar curățenia stradală a ajuns pe mâna nimănui. M-am săturat ca primăria să-și facă treaba pe străzile din patrimoniul său public fără vreun plan.

Dacă îți crește ca-n junglă nucul sau teiul în fața casei, tu ce poți face? Să-l tai nu merge. Ar fi barbar, totuși, și ai ajunge la amendă. Te duci la primărie și ceri toaletare. Dar cer eu, iar vecinul nu cere. Mie îmi lasă pomul curățat, iar lângă te acoperă ditamai arțarul sălbatic. Ce strategie, ce estetică e asta?

Ne mai mirăm atunci că colțurile de străzi din Timișoara sunt aproape toate pline cu saci negri în care bănuiesc că sunt frunzele adunate de oamenii cu bun simț, gospodari. Dar foarte bine în acei saci negri mai pot arunca unii nesimțiți și gunoi de prin casă, că tot nu mai știe nimeni ce se întâmplă într-un oraș pe cale să devină o imensă rampă de gunoi. Aștept acel candidat care-mi promite că știe să facă un contract bun pentru comunitate. Măcar atât.