De ce insistă Nicolae Robu să fie președinte al PNL Timiș?

În rândurile de mai jos o să încerc să nu scriu nimic de primarul Nicolae Robu, ci numai de președintele PNL Timiș cu același nume. Nu de alta, dar ne mai despart doar patru luni de alegerile europarlamentare, moment din care vom avea scrutinuri tot la șase luni, ultimul fiind parlamentarele de la finalul lui 2020. Ori în condițiile în care multă lume din această țară, iar Timișul nu face excepție, își pune speranțele în PNL ca să ne scăpa de PSD, un partid care la vârf se transformă pe zi ce trece într-o bandă organizată, e normal să vedem ce face președintele liberalilor dintr-un județ atât de important.

Aș începe aici cu puțină istorie recentă. La mijlocul lunii decembrie 2016, după rezultatele catastrofale de la alegerile parlamentare, Robu își anunța demisia din fruntea PNL Timiș. Mai de bună voie, mai presat de masa nemulțumită din filială. E adevărat, nu și-a asumat nici atunci rezultatele proaste, ba se lăuda că filiala din Timiș a fost a 11-a în țară dintre organizațiile liberale, așadar în prima jumătate. Numai că Timișul are cel mai mare bazin liberal din țară, iar în perioada PDL era printre primele trei filiale din țară. La fel și vechiul PNL era printre primele cinci-șase. Mai mult, precum văcarul supărat pe sat, le-a transmis liberalilor să-și găsească alt candidat la Primăria Timișoara. Circ ieftin, fiindcă în timp ce, la nivel local, se căuta un președinte, Robu primea de la nivel central un cec în alb pentru a conduce în continuare filiala. Iar demisia de onoare a rămas una… de dezonoare.

Câteva luni mai târziu, în aprilie, în urma unor alegeri amintind de vremea lui Stalin, Robu reușește să câștige un nou mandat în fruntea PNL Timiș. Cu un scor deloc confortabil, 66%, în condițiile în care delegații cu drept de vot au fost desemnați respinși de oamenii săi de bază Alin Popoviciu, Ionuț Nasleu sau Sanda Greblă. A urmat o perioadă în care s-a răzbunat pe adversarii săi din filială, astfel că cei mai perfomanți primari (toți edilii de orașe) și-au făcut propria platformă în PNL Timiș. Robu a rămas lângă el doar cu perdanții, a căror principală „calitate” era slugărnicia.

Și ajungem la ziua de azi, cu puțin timp înainte de declanșarea ciclului de patru alegeri într-un interval de un an și jumătate. Nu e un secret, România este îngropată într-o mare de infracționalitate și incompetență. Instituțiile statului au ajuns sub cizma bandei organizate de la putere. La nivel economic, leul s-a pulverizat, firmele anunță mari disponibilizări, Guvernul nu are nici măcar o schiță de buget, România a ajuns oaia neagră a Europei, fiind pregătite sancțiuni în acest sens. IMM-urile anunță că-și mută afacerile în Bulgaria, din cauza politicilor fiscale etc. Sunt doar câteva aspecte care arată că România sub PSD-ALDE e pe marginea prăpastiei.

A auzit cineva o declarație politică privind aceste aspecte ale președintelui PNL Timiș, Nicolae Robu? Apropo, el organizează săptămânal două conferințe de presă, una la primărie, alta la partid, care ar trebui să fie politică. Ori și la aceasta din urmă nu face nicio declarație politică, vorbind tot de „realizările” sale de primar. Singurele lui intervenții politice sunt atacuri la USR. Poate fi înțeles blatul politico-administrativ cu PSD Timiș și Călin Dobra, dar chiar să nu observi cum merg lucrurile în țară și să nu-ți dai cu părerea în calitate de lider al unui partid de opoziție? Culmea, când o multinațională și-a anunțat închiderea fabricii din Timișoara, printre motive fiind politicile economice ale Guvernului, Robu s-a mulțumit să spună că… există locuri de muncă în oraș. Numai închiderea Nestle era un prilej pentru atacuri la actuala guvernare, dar Robu s-a mărginit să spună o prostie cât stadionul de 60.000 de locuri pe care ni l-a promis în 20-12.

Să mai spun că, în toamna anului trecut, Robu a aprobat o așa-zisă strategie a PNL Timiș făcută de mâna sa dreaptă Alin Popoviciu, care se mărginea la organizarera de concursuri de ceaune, festivaluri ale micilor și racolări de primari și consilieri din alte partiude? Strategie respinsă de altfel de majoritatea din partid. Cu un asemenea președinte de filială, mă încumet de acum să fac un pronostic că, la alegerile europarlamentare, dacă nu în Timiș, cel puțin pe Timișoara, dacă USR va candida împreună cu PLUS, va devansa PNL, chiar „devasta”, vorba Vasilicăi.

Și atunci de ce insistă Nicolae Robu să fie un submediocru politician, când ar putea să se rezume la un primar „providențial”? (așa cum se crede el, dar nu insist, cum am spus, pe „perfomanțele” de la primărie) Doar pentru a-și înșira mai multe titluri în CV? Sau pentru a-și satisface o poftă bolnăvicioasă și megalomanică de-a conduce? Chit că distruge astfel o filială care ar trebuie să fie prima în țară, nu pe locul 11. Nu cred în teorii ale conspirațiilor, dar nu puțini sunt cei care spun că ar fi primit misiune să distrugă PNL Timiș. Iar lacheii din jurul lui îl ajută în acest sens. Dar situația din organizație chiar este foarte serioasă, mai ales că se apropie niște alegeri de care depinde supraviețuirea României în lumea civilizată.

P.S. OK, e adevărat și faptul că, tot mai mulți timișoreni și-ar dori ca Robu să se retragă și din administrație, nu doar din politică. Și să dedice eventual fotbalului sau muzicii sau chiar… escaladării de cascade.