Între România lui Dragnea și cea a lui Dan Barna, aș putea trăi lejer într-o țară condusă de Dacian Cioloș

Fostul lider PUNR Timiș Alin Gorșcovoz a făcut o dezvăluire „bombă” prin care se confirma cu documente xerocopiate că Dacian Cioloș a fost șeful organizației de tineret a PUNR. Cu mulți ani în urmă. Pentru o bună informare, trebuie să-i mulțumim lui Alin Gorșcovoz pentru această precizare, dar pentru asta se grăbesc să-i mulțumească și o grămadă de pesediști, liberali și cine mai știe cine vede în Dacian Cioloș marele răul al României. Nu refuz subiectul cu talibanismul unui partizan USR+Plus, admit categoric că apartenența la PUNR nu trebuie considerată o mare calitate politică, ba din contră, și mai cred că în acel „recipient” colcăia de „securiști buni”, de mare folos patriei și celor ce au pus mâna pe ea în primii ani după revoluție. Dacian Cioloș a fost peunerist cu acte. Deci, ce facem cu el?

Eu îl voi vota, deși nu neg că aș fi preferat să-mi găsesc partidul preferat în spatele unor personaje care să nu mă mintă fie și prin omisiune. Nu știu ce l-a făcut pe Dacian Cioloș să-și dorească să fie membru PUNR. Treaba lui. Nimeni nu e perfect. Li s-a întâmplat multor ardeleni de bună credință, dar lui Cioloș nu i se aplică această circumstanță atenuantă pentru că e nepotul „Vulpii”, fostul șef al doi ș-un sfert în vremuri odioase. Ce mă deranjează mai mult e că Dacian Cioloș nu a știut să gestioneze acest „schelet” din propriul dulap cu haine postdecembrieste. Putea să nu fie perfect, cum par alții de-abia intrați în politică, putea cere înțelegere de la compatrioții săi anti-PSD, dar n-a făcut-o și pare acum că ar avea ceva de ascuns. Ni se dă impresia că iarăși vom avea de ales între securiștii lor și securiștii noștri, între comunistul încremenit și comunistul simpatic, între răul mai mare și răul mai mic, la urma urmelor, și ce facem în această situație?

Da, chiar așa, ce facem, Aline? Îl mai votăm pe Dacian Cioloș pentru că a fost PUNR-ist? Sau nu-l mai votăm pentru că s-a rușinat c-a fost? Recunoscând că am o oarecare dezamăgire după expandarea acestui subiect, prefer să judec omul după cât rău a apucat să ne facă sau în funcție de cât rău ar fi capabil omul ăsta dacă ar mai ajunge să conducă România. Mai mult rău ca Liviu Dragnea? Vom mai sta vreodată în viața noastră încordați ca-n filmele de groază, temători pentru viitorul democrației în care trăim? Dacă cineva dintre cei care nu mai suportăm mizeria PSD-ului crede că vom trece prin clipe la fel de grele cu Dacian Cioloș cum au fost cele trăite cu Dragnea, atunci să nu-l votăm.

Însă eu nu cred așa ceva. Cioloș nu e de-o inocență angelică, categoric. A fost șef de guvern cu vicepremieri plantați de PSD, a administrat țara sub majoritate PSD, dar tot Dacian Cioloș a fost girat și de Comisia Europeană. Dacă cineva îi găsea otrăvitor peunerismul din el, atunci cu siguranță că îl aflam demult și nu auzeam de perioada comisariatului pe agricultură a tehnocratului filofrancez Dacian Cioloș. Putea să-și recunoască trecutul, să-l povestească și gata. Dan Barna mi se pare un om mult mai spălat. Dacă salvarea României s-ar ridica în urma lui, cu siguranță că aș pune și eu un vot acolo, dar asta e țara în care trăim, sociologia trebuie să ajute alte științe ca mai apoi astrele să se potrivească bine și pentru noi. Dacă Dacian Cioloș nu e cel mai curat om de pe pământ n-am să contrazic pe nimeni, dar uneori alegerile sunt în gri și nu numai în alb și negru.

Poate că Alin Gorcovoz îmi va da dreptate că între Liviu Dragnea și Dan Barna își poate găsi un loc pentru România și Dacian Cioloș. Mult înaintea lui Tăriceanu sau Crin Antonescu, mari liberali din 1990 și fără carnet PUNR.