Cum ne scoate providenţialul Nicolae Robu dintr-o jumătate de veac de singurătate

Continuând să-şi ridice singur statui la tot pasul, în lipsa vreunui artist care nu vrea să se compromită în asemenea hal, primarul Nicolae Robu şi-a mai făcut un auto-elogiu epocal. Potrivit acestuia, timp de un jumătate de secol în Timişoara nu s-a făcut absolut nimic. Noroc cu Providenţialul care va scoate oraşul din această bălteală semicentenară. „Trebuie să recuperăm jumătate de secol în care nu s-a făcut nimic în oraş, aşa încât să putem spune că suntem un oraş modern”, a anunţat primarul zilele trecute. Şi nu orice primar, ci unul al unui oraş care n-a avut o jumătate de an serviciu de salubritae, că dacă şobolanii străluceau ca licuricii, Timişoara arăta mai ceva ca Las Vegasul. Dar, evident, nu-i primarul vinovat pentru acest lucru, şi nici măcar pentru că oraşul n-a avut contract de dezinsecţie vreo doi ani. E un fel de „stat paralel” al haterilor, care vor doar răul Timişoarei.

Dar să trecem peste „amănunte” şi să apreciem „modestia” lui Robu. Păi cum a zis o jumătate de secol, putea zice şi un secol, că nu-l durea gura. Chiar suna bine, la 100 de ani de la unirea Banatului cu România, a venit cineva în Timişoara să o scoată din rahat. Un om cum doar la 100 de ani apare. În 1716 Timişoara l-a avut pe Eugeniu de Savoya, în 1819-1833 a fost Joszef Klapka, iar în 1914 se stingea din viaţă cel mai longeviv primar al Timişoarei (1885-1914), Carol Telbisz (născut 1854). În fine, după o altă sută de ani a venit şi Nicolae Robu, „fanaticul muncii”. Poate îi dau o idee, şi pe modelul Muntelui Rushmore, face şi Robu un complex monumental cu cei patru de mai sus.

Vorbind serios acum, ce poate pune Robu la o adică pe masă în privinţa realizărilor? Cele reale, nu de pe hârtie. Dacă tot e Providenţialul care face ceva după o jumătate de secol. Reabilitarea a două pasaje cu care se tot laudă de câţiva ani? Terminarea unui pasaj, demarat de altul? La fel, Centrul istoric al Timişoarei? Câteva drumuri lărgite sau reşapate? În rest Studii de Fezabilitate cât încape. Şi câte două-trei pentru acelaşi obiectiv. Astea-s realizări de Providenţial semicentenar? E adevărat, la nivel de promisiuni sacul e plin, ba chiar dă pe dinafară. Cum au fost şi în 2012. Ce a ieşit din ele? Stadion? Sală polivalentă? Bazin olimpic? Spital regional? Muzeu al Revoluţiei? Ar fi culmea ca pe acesta să-l facă PSD-ul! Nici măcar Drumul Boilor nu s-a putut face în şapte ani. Cred că nici la PSD nu există o asemenea prăpastie între promisiuni şi realizări.

Şi ca să vezi cum stă treaba şi cu atât de clamatele investiţii, vorbim şi de cifre. Prezentate de USR. Anul trecut, Robu promitea investiţii de 274 de milioane de lei. La final au fost doar 104. Adică doar 16,5% din totalul bugetului. Restul banilor? Salarii umflate la maxim pentru toţi sinecuriştii din primărie. Şi sunt mulţi! Astea sunt faptele, restul sunt vorbe. O jumătate de secol în care nu s-a făcut nimic? Poate. Dar au fost şi şapte ani în care s-a vorbit enorm şi s-a făcut infim.