Record mondial: Timișoara, cele mai multe luminițe aprinse, după mormântul lui Arsenie Boca

Senzațional! Așa ceva nu ți-ai fi imaginat! Mintea ne joacă feste! Timișoara a doborât un record mondial! La ce? La dezvoltare economică, la zgârie nori, la nivel de trai, la numărul de biciclete folosite de locuitori? Nu, pe naiba, ci la adunarea laolaltă a 7235 de luminițe! Vom deveni cunoscuți în lume nu cu rahaturi ca cea mai rotundă pizza, cel mai lung sandviș, ci cu chestiuni mult mai serioase, cu numărul mare de leduri adunat într-un spațiu de atracție și distracție în anul de grație 2019. Oameni buni, păi treaba asta ar fi trebuit să ne exalteze dacă ledurile alea le adunam în 1938, când nu existau leduri! Ăla mai zic record mondial Guinness Book, dar să pui la o precupeață o brățară și-o pungă cu ulei, făină, zahăr și un cozonac, păi PSD-ul poate doborî la recorduri din astea în fiecare campanie electorală, la Alexandria, la Târgoviște sau la mall-ul din Craiova.

Mă bucur sincer pentru timișoreni și pentru cei ce au realizat această investiție. Dincolo de ușorul penibil al chestiunii cu recordul mondial la leduri pe metru pătrat, Iulius Town este ceva ce o mie de primari de Timișoara n-ar fi reușit, decât punându-și electoral numele pe tot ce înseamnă pozitiv făcut de alții în orașul ăsta. Mă bucur că acest loc oferă un cadru perfect pentru recreere, pentru business, pentru cumpărături, dar mă întristează că apetența poporului pentru „Noua Timișoară” va goli adevărata Timișoară, cea istorică, de acel ingredient necesar locurilor de mare atracție: agitația, interesul pentru o promenadă pe străzi înguste, pietonale, cu magazine cochete, artă stradală etc. Iulius Town e frumos, merită vizitat, dar parca Timișoara Veche merită mai mult.

Iulius Town e senzațional în perimetrul său, dar mă tem că va fi o nenorocire din punctual de vedere al defluirii circulației, de ajungem la orele de vârf să doborâm recorduri de stat în coloană la ieșirea din această catedrală a entertainmentului modern. Dar asta trebuia prevăzut de primărie și vizionarii de pe CD Loga nr. 1. Mă tem însă că, bazându-ne pe eficiența administrației publice locale, vom adăuga la setul de premiere istorice al Timișoarei doar recordul cu luminițele, rățuștele de pe Bega și alte copilării. Da, cum să nu, un record frivol care se adaugă la alte limite ale funcționărimii locale, îmbrăcate de elita politică conducătoare în spectacol și lumină, lapte și miere.

Căci trăim în Orașul Florilor cel mai murdar ce s-a văzut vreodată vreme de un an de zile în perioada fără contractant la salubrizare stradală. Trăim în Orașul Parcurilor în care cel mai important parc a fost amenajat cu iarbă proaspătă, au fost puse bănci noi și trotuare, fără să se schimbe nimic în structură, vise vieneze sau alte povesti, la cel mai mare preț imaginat vreodată într-o țară cu frica de justiție. Și într-un interval de timp în care puneai gazon în toată Timișoara. Timișul este regiunea de pe glob cu cele mai multe festivaluri de gulaș, de papricaș, de mititei, de fasole la ceaun, găluște cu prune – cine naiba le mai știe pe toate? – dar trimite de decenii zeci de mii de turiști să se scalde la unguri. Trăim în orașul în care o sală de sport 3.000 de locuri se contruiește în 10 ani, iar mâine-poimâine ne pregătim să punctăm existența lângă noi a celui mai mare stadion de pământ încă funcțional din istoria omenirii.

Timișoara este „Fruncea” despre care se zice că n-a fost în stare prin municipalitate să țină vie o flacără a martirilor lui 1989, nu știu din ce motiv, dar chiar nu pot crede că instituția primăriei a ajuns într-un asemenea hal, record mondial de degradare, să nu plătească gazul pentru monumentul din Cimitirul Eroilor. Guinness World Records, mută-te la Timișoara!