Avem și noi „cucu” nostru? Senatorul Robu n-a vrut să zboare pe scara avionului

Am întrebat unul, altul mai pricepuți ca mine cum ar fi trebuit să se deruleze o lucrare de asfaltare perfectă în centrul Timișoarei ca presiunea publică să nu existe pe cel ce inițiază respectivul proiect. Adică, cum ar fi trebuit să facă Nicolae Robu primarul ca mulți din presă, cetățeni-alegători, oameni ai muncii de la orașe și sate să nu dea cu de pământ cu „dezvoltatorul în forță”? Știți cum e, mai râdem, mai glumim, că nu poți altfel când îl auzi pe primar ce zice și cum arată cu casca aia Zepter pe cap, dar după ce râdem și glumim trebuie să ne punem și întrebări serioase. Ce trebuia să facă Robu în problema din weekend-ul trecut, cu asfaltarea în zona Catedralei Mitropolitane, ca să nu fie criticat aiurea? Răspunsurile mai amatoricești sau profesioniste merg către ideea că nu se putea face altfel. A fost la final de săptămână, OK, nu știu dacă s-a lucrat noaptea sau nu, dar duminică a fost gata. Poate nu trebuia să înceapă vineri așa de devreme, cât să dea peste cap tot traficul, dar în rest primăria cu SDM au lucrat normal, ca peste tot unde se lucrează normal.

Dintr-un alt punct de vedere aș mai vrea să sar în apărarea primarului Nicolae Robu. Mulți am zis măcar o dată despre dumnealui că este un pesedist ceva mai galben, mai liberal, dar că în sufletul lui savurează metodele pesediste. Exemple ar fi, nu neg, dar aș vrea să spun o poveste care arată cât de diferit este, totuși, Nicolae Robu de PSD și de mentalitățile dictatoriale. Era cândva prin mandatul 2008-2012 al senatorului PNL Nicolae Robu. Neobosit și fanatic al muncii, cum îl știm, Nicolae Robu trudea pe unde apuca, nu numai în Senatul României. Așa se făcea că dumnealui era într-o comisie de diplomă pentru o mână de „loaze” studențești politehniste. Așa și? Cum îl știm, omul a intrat în analize, în studiu, în vorbă lungă cu absolvenții și a pierdut din vedere că la ora X îi pleacă avionul spre București, la cealaltă muncă, cea de senator în Parlamentul României. Relatarea unui martor prezent la fața locului zice că, la un moment dat, Nicolae Robu profesorul a mers furtună la asistentă să-i ceară să sune la aeroportul din Timișoara, să țină zece minute avionul până ajunge și dumnealui.

Eeeee, ați văzut că nu sunt la fel?! Păi ministrul Cuc ar fi făcut demersuri să țină avioanele pe loc, ca parlamentarii SĂ NU AJUNGĂ la muncă. Nicolae Robu ce-a făcut? Exact inversul PSD-ului. Dumnealui a vrut SĂ AJUNGĂ la muncă, să fie neobosit și pentru Senat, nu numai pentru Universitatea Politehnică din Timișoara, iar dacă mai faceți asemănări din acestea deplasate despre ce mental pesedist are Nicolae Robu să știți că vă înșelați amarnic. Aș fi vrut, totuși, să fiu de față să văd meclele celor care au auzit ce cere Nicolae Robu asistentei sale, să sune pentru a ține zece minute avionul la sol că vine senatorul. Cred că era groaznic pentru ei. Nu puteau nici măcar să râdă. Era ditamai profesorul, rectorul, cum să hăhăi acolo de față cu el?