Revelaţia de la miezul nopţii. Mihai Ritivoiu, seara lângă Dăncilă, dimineaţa cel mai aspru critic

Seara de duminică îl surprindea pe consilierul judeţean Mihai Ritivoiu printre puţinii lideri ai PSD Timiş care mai aşteptau o minune în sediul organizaţiei. Stătea chiar în spatele preşedintelui PSD Timiş, Călin Dobra. PSD încă nu era un partid de tot rahatul. Dar dacă… Doar se mai întâmplă minuni şi “proasta noastră” ajunge preşedinte. Ce contează că ne va face de ruşine în toată lumea!? (Puteţi să închideţi puţin ochii şi să vă imaginaţi că Dăncilă este preşedintele României?). Cu “proasta” la Cotroceni se schimbă multe, inclusiv Guvernul şi iar suntem peste grămada de bucate.

N-a fost însă să fie, minunile au luat o pauză, iar raţiunea a învins. PSD a repurtat cea mai ruşinoasă înfrângere din istorie, iar Mihai Ritivoiu a avut o revelaţie. La miezul nopţii, dimineaţa? Şi a prezentat-o pe blogul personal cu titlul “PSD, eşuat”.

“PSD e la pământ. Partidul meu se duce de râpă. Maşinăria infernală, mastodontontul armatelor de activişti, partidul dosarelor de cadre cu trei variante pentru fiecare post în administraţie a devenit un club de gospodine şi de amatori. Venea Pesedeul la putere, îi ştiai păcatele, nu puţine, dar măcar îţi făcea treabă. NATO, UE, regele reconciliat. Acum ne batem pentru locul 2. În locul lui Năstase, Geoană, Rus, Puşcaş îi avem pe Andruşcă – Marele Vulcanizator – Ministru al Economiei şi pe Caraşol – electrician cu diplomă de studii falsificată – director Transelectrica. Nava în derivă din vară e de fapt o balenă eşuată pe uscat”, şi-a început Ritivoiu textul-analiză. Şi nu poţi să-l contrazici foarte mult.

Ulterior, el arată şi de unde a început alunecarea partidului spre cel mai mare dezastru din istorie. “Păcatul originar s-a consumat de Crăciun în 2016, imediat după victorie. Un partid întreg i-a dat pe mână lui Liviu Dragnea cecul în alb al desemnarii premierului. Ne-am trezit cu Sevil Shhaideh. Zero carismă, zero anvergură politică, zero legături cu partidul. Şi cu bube-n cap. Ne repliem cu Sorin Grindeanu, propunere corectă şi conformă, doar pentru a-l gâtui peste o lună cu Ordonanţa 13 şi a-l da jos peste şase cu moţiune împotriva propriului Guvern. De atunci, timpul nu a mai avut răbdare cu noi”, a mai scris Ritivoiu. De menţionat că, invocarea lui Grindeanu ar putea face parte dintr-un plan mai mare, despre care însă în alt material.

Iar cuvintele dure abia acum urmează: “O structură anacronică, depăşită, umilită de rivali la fiecare ocazie, într-o disoluţie galopantă. Nicio sclipire, nicio viziune salvatoare. Oameni slab pregătiţi, fără reprezentativitate, promovaţi la cel mai înalt nivel. Capcana în care am căzut a fost dictatura de partid cu parfum de consultare populară. În loc să iei deciziile într-un Birou Naţional puternic şi reprezentativ, s-a preferat conducerea prin CEX, adică cu participarea tuturor preşedinţilor de filială. Din care preşedinţi jumătate erau menţinuţi cu statut interimar, adică pasibili de schimbare în orice moment. La cel mai mic scâncet, pac! – demiterea. Rezultatul? Unanimităţi pe bandă, fără dezbateri reale, cu consecinţe dezastruoase. Toată splendoarea epocii fanariote pe moşia naţională teleormanizată.” Aşadar, Dăncilă a fost şi dictatoare!

Concluzia lui Ritivoiu: “Am stat şapte ani la guvernare. Ajunge. Alternaţa-i sfântă, mai ales în  fragede democraţii. O soluţie ar fi să intrăm în post, să ne purificăm, să ne curăţăm de oportunişti. Să începem o nouă construcţie. Avem şi oameni cu carte. Oameni cu şcoala făcută la zi, care vorbesc limbi străine.”. În textul său, el face câteva referiri şi la Timişoara, la fel de pertinente. “La Timişoara, candidatul PSD la Primărie se nominalizează cu o lună înainte de alegeri. Ce să şi poţi face în aşa o perioadă scurtă? De 30 de ani, marea noastră competiţie internă este cum să scapi de nominalizarea la candidatura de primar al Timişoarei. Fugim toţi ca din gaură de şarpe, cine se împiedică e prins, împachetat şi trimis să candideze”, a mai scris Ritivoiu.

Evident, nu poţi să conteşti lucrurile descrise de el. Problema este însă că chiar el admite că problemele sunt vechi în partid. Şi cu toate acestea a continuat să stea într-o “structură anacronică”, sprijinind până mai ieri cel mai caraghios candidat care a ajuns în turul II al alegerilor prezidenţiale din România. Ceea ce denotă ceva ipocrizie. Plus că nici el nu pune punctul pe i. Şi anume că principala cauză a umilinţei din alegeri a fost asaltul PSD împotriva Justiţiei şi a statului de drept. Despre acestea nimic.