Primarul Timişoarei a scăpat de problema dozatoarelor de dezinfectant de la blocuri: Realităţile sunt complexe!

Ultima ordonanţă militară a scăpat primăriile mari de o obligaţie, cea a montării dozatoarelor de dezinfectant în scările de bloc, transformând-o în recomandare, probabil la presiunea primarilor, incapabili să rezolve solicitarea. Acum, cel puţin la Timişoara, operaţiunea a devenit doar o idee, care va fi aplicată în funcţie de … priorităţi, deci probabil niciodată.

Visul primarilor zgârciţi, săraci sau în imposibilitatea logistică de a face faţă unei asemenea solicitări s-a auzit la nivel central şi obligaţia montării de dozatoare cu dezinfectant şi curăţarea străzilor cu asemenea substanţe a devenit recomandare. Dacă unele municipalităţi s-au pus pe treabă şi au început să instaleze asemenea accesorii în scările blocurilor, la Timişoara primăria nu a montat absolut niciunul. Ceva eforturi s-au făcut în ceea ce priveşte spălatul străzilor şi trotuarelor cu substanţe dezinfectante, dar şi aici timid.

Primăria Timişoara a amânat cât de mult a putut momentul instalării acelor mici rezervoare de lichid în scările blocului, iar acum visul a devenit realitate: a scăpat de obligaţie. Totuşi, rămâne recomandarea, deci un fel de frecţie cu Diana la picior de lemn. Se mai face sau nu? În funcţie de priorităţi, spune Nicolae Robu.

„S-a constatat că în oraşele cu multe scări de bloc, nu poţi să rezolvi problema, într-un interval de timp. Sunt multe dozatoare, primăriile nu sunt exceptate din legea achiziţiile publice. Vom vedea aici… cum o să procedăm, în funcţie de priorităţi. Dar, până la urmă, ce s-a dovedit? Ceea ce v-am tot spus eu, ce v-am explicat. E conform cu realităţile, realităţile sunt complexe”, se justifică Robu.

Cum chiar el spunea, aceste dozatoare costă câteva zeci de lei, deci pentru o primărie de dimensiunea Timişoarei o nimica toată. Primarul vorbeşte de legea achiziţiilor publice, de luni de zile cât ar dura procedurile de cumpărare, etc.

Cert este că aceste dozatoare vor veni, eventual, de la asociaţiile de proprietari, cele în cârca cărora a şi fost aruncată „recomandarea” deja de mai multe zile, de când ordonanţa cu obligaţia a văzut lumina zilei.