„Şi tu, Carţiş?”. Lovitura de graţie pentru primarul Nicolae Robu

„Comunitatea haterilor” din Timişoara, ca să-i spun aşa, respectiv a celor care nu cred că primarul Nicolae Robu trebuie să-şi facă statuie în Piaţa Operei, are de ieri un nou membru. De această dată este vorba de o personalitate marcantă nu doar a mediului academic sau a sportului timişorean, ci a întregului oraş. Mă refer la fostul rector al Politehnicii, Ioan Carţiş. O recentă postare pe Facebook a primarului Nicolae Robu a „reuşit” să-l scoată pe Carţiş  din calmul şi eleganţa sa proverbiale.

Venerabilul profesor (83 de ani) a fost nevoit să iasă public pentru a spune nu doar că Robu se laudă cu meritele altora, dar chiar că minte. „Din lista de „realizări”, doar două vă aparțin în exclusivitate, și anume sala mică a senatului și parcul. La celelalte, gândite și inițiate de mine, ați avut contribuții doar la finalizare (…). Cu referire la casele politehnicii, cred că le-ați zugrăvit doar. Mă rezum la atât, colegii din universitate cunosc realitatea. Fiecare persoană poziționată în funcții de conducere este dator să facă aprecieri obiective, să respecte adevărul și, nu în ultimul rând, să fie modest”, i-a transmis cu eleganţă Carţiş urmaşului său în funcţia de rector al Politehnicii.

Reacţia vine după ce Robu s-a lăudat – pentru a câta oară? – că „am modernizat radical Universitatea Politehnica Timișoara la toate capitolele”. În traducere liberă, Robu a preluat o universitate anchilozată, pe care a transformat-o total de unul singur. De subliniat aici, că Robu i-a urmat lui Ioan Carţiş în funcţia de rector. De altfel, nu puţini sunt cei care spun că Robu a fost doar un epigon al lui Carţiş.

Mai mult, în postarea amintită Robu nu se limitează a se prezenta drept geniul salvator al Politehnicii, ci al întregului oraş, pe care l-ar fi scos din mocirlă: „Ca Primar, am schimbat radical orașul în bine, după o jumătate de secol de stagnare în care nu s-a făcut nimic semnificativ (niciun pasaj, niciun pod, niciun spital, etc., etc.). Niciun domeniu nu a rămas cu mine ca Primar în afara modernizării: sănătatea, educația, mobilitatea, cultura, parcurile, aspectul urban, etc., etc., toate au fost ridicate la / aproape de standardele lumii avansate, într-o abordare cu viziune și strategii decurgânde din aceasta”.

Şi îşi mai face şi un portret măgulitor: “Eu sunt un om funciarmente ancorat în sistemul de valori constituit de cinste, corectitudine, dreptate, adevăr, curaj, asumare, hărnicie, altruism, SPIRIT DE LUPTĂ.”

Am scris de nenumărate ori că primarul Robu se laudă cu realizările altora, în timp ce propriile eşecuri le pune pe spatele altora. Fanfaron şi narcisist totodată, nu de puţine ori Robu a avut puseuri ilare de autoadmiraţie. În timp, toţi cei care nu l-au ridicat în slăvi şi nu l-au urcat pe piedestal au primit din partea primarului apelative precum: „lichele cu suflet negru”, „paraziţi”, „idioţi”, „ticăloşi”, „mizerabili” „prostituaţi”, „minţi întunecate”, „penibili” etc.

Odată cu intrarea lui Ioan Carţiş în „grupul” celor care îi cer mai multă modestie, lucrurile se schimbă radical. Acum nu mai e vorba de „ziarişti vânduţi intereselor împotriva Timişoarei”, nici de „hateri cu suflet negru”. De această dată, e vorba de o personalitate, chiar Cetăţean de onoare al Timişoarei din anul 2012. Şi care dă o greutate enormă spuselor sale. Şi nu cred că Robu îi va putea spune mentorului său că e un „ticălos” „idiot” sau „parazit”. Sau poate mă înşel… Sau, parafrazându-l pe Iulius Cezar, („Ei tu, Brute?”), Robu se va limita să-i reproşeze fostului rector: „Şi tu, Carţiş?”. (Oricum, Robu se crede cel puţin un Cezar al vremurilor noastre…)

P.S. Când un poliţist local, forţa armată cu pulan a primarului, îl aude tot timpul pe „stăpânul” său că ziariştii sunt nesimţiţi, e normal să se comporte în consecinţă.

Nicolae Robu