„Biciul” şi-a făcut efectul, acum urmează porţiile de „zăhărel”. Dilema guvernanţilor: cât de mari vor fi acestea şi să ajungă la toţi românii

După mai bine de două luni de sacrificii, românii îşi doresc o relaxare, iar o presiune în acest sens se manifestă tot mai mult în societate. Şi este un lucru de înţeles, mulţi pierzându-şi răbdarea. Şi nu vorbesc doar de adepţii conspiraţiilor planetare, care „ştiu” că virusul a fost adus de Oculta Mondială, al cărei vârf de lance nu mai este bietul George Soros, ci Bill Gates. Foarte mulţi şi dintre românii care au respectat regulile, făcând multe sacrificii, doresc acum o relaxare a restricţiilor.

Şi, în linii mari, românii chiar au avut un comportament responsabil în această perioadă grea. Că acest comportament vine şi de teama sancţiunilor şi amenzilor este ceva normal. Cu puţine excepţii, reguli dure au fost impuse în toată Europa, în unele ţări chiar mai drastice decât în România. Doar Suedia a mers pe recomandări, iar rezultatul se vede, chiar oficialităţile din ţara scandinavă recunoscându-şi eşecul. Ca să nu mai spun că suedezii păstrează o anumită distanţare socială din naştere. Nu mai discut despre capacitatea spitalelor din Suedia, faţă de cele din România.

Pe de altă parte, în linii mari, autorităţile române au făcut ceea ce trebuia făcut în această criză. Evident, au fost şi multe poticneli, destule erori, perioade de vid legislativ, comunicări contradictorii ale miniştrilor. Dar, repet, în mare s-a făcut ceea ce trebuia făcut. Iar rezultatele se văd. Sunt mulţumitoare, nu excelente, dar nici slabe, trendul descendent de noi cazuri de coronavirus din ultima perioadă dovedind acest lucru.

Dar acum, şi guvernanţii trebuie să răspundă într-un fel aşteptărilor românilor în privinţa relaxării. Precum în parabola biciului şi zăhărelului, românii au avut parte până acum doar de bici. Au nevoie din acest moment şi de zăhărel. Problema este „dozele” în care se va da acest „zăhărel”. Dacă este prea mult, cum cer unii populişti, s-ar putea ca tot sacrificiul făcut până acum să fie în zadar. Ar fi copita de vacă dată şiştarului plin cu lapte.

Pe de altă parte, nici nu poţi să nu dai nimic. Cea mai în vogă dezbatere acum, în prag de vară, este legată de deschiderea teraselor. Ar fi una din bucăţile de zăhărel aşteptate de români. Români făcuţi ”eroi” şi de preşedintele Klaus Iohannis şi de mulţi minştri. În condiţiile în care terasele au fost deschise şi în ţări care au suferit mult mai mult decât România, nu văd de ce guvernanţii ezită încă în acest sens. S-a vorbit despre o dată orientativă, 1 iunie, dar nimic nu e sigur.

O activitate reglementată pe terase, este mai de dorit decât, ca să dau un exemplu, ce se întâmplă pe unele mijloace de transport, unde oamenii stau claie peste grămadă. Ar fi o măsură nu doar cu un impact moral pozitiv, dar ar avea şi un efect economic pe plus. Pe de altă parte, nici nu poţi să revii brusc la viaţa de dinaintea pandemiei. Multe restricţii trebuie păstrate, chiar dacă asta înseamnă pierderi electorale. Fiindcă Guvernul PNL are deschise în faţă două fronturi. Pe lângă cel medical, care se va transforma într-unul economic, vine şi cel electoral.

I-ar fi foarte uşor să dea dovadă de iresponsabilitate, după cum o cere Victor Ponta de exemplu, şi ar avea şanse mai mari la alegeri. Dar România ar avea de pierdut pe termen mai lung. Fiind responsabil, PNL ar putea pierde electoral, dar ar salva ţara pe termen lung. Grea dilemă!