Vin ani de belşug pentru Timiş şi Timişoara! Dar dacă nu va fi aşa, cine va fi de vină?

Nu că ar fi fost o mare surpriză, dar pentru timişeni şi timişoreni astrele s-au aliniat cum nu se poate mai bine, la ultimele două scrutinuri. După alegerile locale avem primar USR la Timişoara, preşedinte PNL la Consiliul Judeţean, plus o alianţă (ce va să vină într-un final în pofida fricţiunilor actuale) între cele două formaţiuni la instituţiile amintite. În urma alegerilor parlamentare vom avea şi un guvern PNL şi USR PLUS, partide la care se adaugă UDMR.

O astfel de aliniere cu centrul, Timişoara şi Timişul nu au mai avut din perioada CDR-ului, 1996-2000. E drept, pentru o scurta durată, vara anului 2012 – începutul lui 2014, a mai fost şi în perioada alianţei de tristă aducere aminte USL. În rest, nu prea ne-am potrivit să votăm aici cu ce se vota la nivel naţional. De aici, în timp s-a născut un mare sentiment de frustrare în Timişoara, întreţinut şi de mulţi politicieni, care astfel îşi mai puteau escamota propriile neputinţe  An de an, număram banii care se duc din Timişoara la „mitici” şi cei care se întorceau. Tot timpul ieşea pe minus sau cel puţin aşa ni se dădea de înţeles „Aşa vă trebuie, dacă îl tot votaţi pe Ciuhandu!”, a fost un reproş la modă o lungă perioadă de timp. Iar când a fost să avem guvern PSD şi preşedinte PSD la Consiliul Judeeţean, ce să vezi? Ai noştri erau din altă gaşcă decât erau „ai lor” şi iarăşi ne săreau investiţiile. Cel puţin asta era scuza.

Acum însă ne pregătim ca pe Bega şi Timiş să curgă doar lapte şi miere, ambrozie şi nectar, nu-i aşa? Toţi sunt „de-ai noştri”. Chiar în aceste zile, primarul Dominic Fritz, deputatul Cătălin Drulă şi senatoarea Alina Gorghiu sunt prinşi în negocierile pentru formarea viitoarei majorităţi. Deci, sunt „oameni importanţi” în partidele care vor asigura guvernarea. Suntem, carevasăzică, pe drumul cel bun. Toate proiectele puse pe hârtie, de-a lungul timpului de Nicolae Robu, Titu Bojin, Călin Dobra etc din 2012 încoace, vor prinde viaţă. Vom avea Spital Regional, stadion, sală polivalentă, spital de copii, descărcări pe autostradă, centru intermodal şi multe, multe alte bunătăţuri. Sau cel puţin asta ni s-a promis dacă votăm să avem la Bucureşti ce avem şi la Timişoara.

De acum înainte nu mai există scuze. Dar oare acest lucru le va convine celor doi lideri importanţi ai administraţiei, Dominic Fritz şi Alin Nica? Dacă vom rămîne tot cu ochii în soare când se va face împărţeala la Bucureşti? Dacă nu vom primi bani pentru unele proiecte? Pe cine vor da vina pe cei doi? Pe proprii lideri de la Bucureşti? Sau pe propriile neputinţe? Pe ghinion? Când aveai la Bucureşti un guvern de altă culoare era uşor să arăţi cu degetul. De acum înainte acest lucru nu va mai fi posibil. Prin urmare totul va depinde de Nica şi Fritz.

Iar în prag de iarnă avem şi un mic test în problema Colterm. Va acorda Guvernul PNL ajutorul solicitat de primarul Timişoarei? Dacă nu îl va da, ce se va întâmpla? Aici trebuie spus că, în toamna anului 2012, Guvernul USL condus de Victor Ponta a alocat sume importante de bani pestru stingerea unor datorii mai vechi ale Colterm şi RATT (acum STPT).

P.S. Cele de mai sus pornesc de la o premiză falsă într-o ţară cu democraţie consolidată. Şi asta fiindcă, în mod normal, repartizările financiare de la bugetul naţional şi finanţările unor proiecte se fac exclusiv pe criterii clare, obiective, iar nu pe baza clientelismului politic. Dar în România mai trebuie să curgă multă apă, atât pe Dâmboviţa, cât şi Bega, până se va întâmpla acest lucru. Iar cel mai plastic acest lucru a fost expus de o fostă deputată PDL: „Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”