Contribuabilul cu două cocoașe și-un prea lung picior de lemn

Oare câți români cunosc cu adevărat prăpădul făcut bugetului României de obligativitatea plătirii pensiilor speciale și cui merită și cui nu merită? Cât de mocirlos și de corupt ne este sistemul în ansamblu văzut, cât de păguboasă și de nedreaptă este această practică dusă pe termen lung, ca boala aceea de-i zice „moarte sigură”? Știu economiștii, dar nu toți.

Cei neafiliați pot citi în astfel de cifre, dar cei legați la ochi politic vor vedea în continuare în cheia partizanatului. Știu oameni săraci, care de abia au după ce bea apă, care se întreabă răstit ce tot vrea USR-ul cu anularea pensiilor speciale. Sunt oameni care nu-și pun o clipă întrebarea de unde are statul acei bani să-I dea la niște oameni care s-au trecut pe lista răsfățaților din lăcomie sau doar făcând altora cadouri electorale.

Tot auzim că ne împrumutăm pentru a fura unul sau altul de la PSD, PNL sau UDMR. Cu siguranță că și acolo au ajuns mulți din banii luați cu dobândă de la diverse instituții bancare internaționale și pentru care copiii noștri vor plăti în locul nostru. Dar statul mai plătește de la buget peste 20 de miliarde de lei pentru a subvenționa plata pensiilor, a tuturor pensiilor, inclusiv a celor amărâte de 700 de lei. Din acesti bani, peste 8 miliarde sunt pentru plata pensiilor speciale. Prin urmare, nu numai pentru furat ne împrumutăm, ci și pentru unii șmecheri, care au fost la butoane când s-au împărțit banii statului într-o direcție sau alta.

Revin la omul acela simplu care și-ar da și cămașa de pe el pentru partidul care a inventat acest sistem de împărțit favoruri. Nu poate pricepe că sistemul de pensii ar fi mai sănătos împărțind pe baza principiului contributivității banii adunați, iar categoriile socio-profesionale cărora li se plătesc indemnizații de la alte bugete decât cel al asigurarilor sociale să fie bine alese cu înțelepciune și mai degrabă reduse decât adăugate.

Pentru cei care nu cred în cifre și consideră teoria anti-pensii speciale o chestiune pur politică ar trebui să-i pui în fața unui joc pe bani. Să contribuie mai mulți colegi de birou la „Roata țiganului” 100 de lei pe lună, iar odată la an, în loc să ridice 1200 de lei – suma învârtită pe parcursul a 12 luni – el va lua numai 950 de lei. Să vezi atunci scandal! Atunci poate că un astfel de om ar înțelege, ba ar fi indignat că o treime dintre participanți ar lua bani mai mulți din diferite motive, cum că le-ar veni rândul de sărbători, când cheltuielile sunt mai mari și ei sunt mai șmecheri.

Ce așteptări să ai de la PSD când propune teatral anularea pensiilor, știind că la CCR se dă înapoi legea? Dar aveai așteptări de la PNL și USR pentru când vin la guvernare. Au venit, iar unul dintre actori propune limpezirea problemei cu pensiile speciale, iar altuia îi plâng primarii că aiasta nu se poate, că nu au fost consultați și ei, că dacă erau consultați ce ar fi zis? Că vor și ei, nu? Prin urmare, vedem că nu numai că nu tăiem pensiile sau indemnizațiile celor care au și poate că nu ar trebui să aibă, dar mai adăugăm și alții pe listă.

Primarii și ei au viață grea, căci pe vremuri nu aveau salarii mari, iar sistemul contributivității îi „pedepsește” acum. Dar ei au știut asta când au candidat și tot au vrut să se facă primari. Vorbim de oamenii corecți. Despre cei care și-au dorit funcții pentru a se îmbogății din contracte, nici nu mai vorbesc cât de nesimțit poți fi să tânjești și la alți bani luați din gura altuia care nu are. Când vorbim de limpezirea sistemului de pensii mă refer la legiferarea clară și justă a categoriilor care vor beneficia de indemnizații, acele pensii speciale. Căci nu tai la toți, firește. Asta o clamează cei care vor să dinamiteze întregul proces de revenire la normalitate, tocmai pentru a nu se mai tăia de la nimeni.

Militarii sunt cei mai mulți care primesc astfel de pensii. Veți zice că e normal. Da, e normal, dar atunci când te expui unui risc, cum ar fi participarea la teatre de război din afara țării sau, Doamne ferește!, de acasă. De ce să dai pensie specială unui birocrat, doar pentru că are cartea de muncă la MApN? Judecătorii și procurorii, da, căci au o serie de limitări și în creierul și conștiința lor stă soarta omului parte la proces, dar personalul auxiliar de ce? Senatorii și deputatii? Pe bune? Dar funcționarii parlamentari?

Pe de altă parte, pentru anumite sacrificii constând în interzicerea unor drepturi, de a administra firme, de exemplu, compensația poate fi și în reducerea vârstei de pensionare, care oricum se aplică asociată cu înmulțirea de câteva ori a sumei lunare ridicate ca pensie specială față de ce ar fi trebuit să ia pe bază de contributivitate. Apoi, se pleacă de la premisa de excelență, de superperformanță atribuită acestor oameni. Dacă nu erau militari la intendență, grefier sau procuror, păi atunci ar fi făcut minuni în „civilie”. Firme cu profituri explozive ar fi avut, toți ar fi fost milionari în euro, dar s-au sacrificat pentru țară și țara trebuie să le dea purcoiul de bani. Nu unul-doi, dar toți ar fi fost așa, putrezi de bogați la cât de putrezi de performanți ar fi fost.

De-a lungul mandatelor parlamentare și ale guvernărilor dominate de diverse partide, mai cu seamă de PSD (dar nu numai), am tot vorbit de sisteme toxice, de diferite forme ale răului făcut pe termen lung și cu o remediere grozav de anevoioasă și de costisitoare social. În majoritatea cazurilor, aceste pensii speciale au apărut ca și cadouri electorale. În timp ce unii se aranjau financiar până la capătul vieții, noi ce vedeam în România săracă? Vedeam punga dată amărâtului, tot formă de cadou electoral. Ambele sunt toxice. De cele ieftine am scăpat oarecum. Cine ne mai scapă de cele scumpe?