Dominic Fritz ar fi băiat bun, dar îl strică „anturajul” lui Nicolae Robu

Când au promis că la guvernare venind vor anula niște legi proaste, sigur ne-am gândit mulți dintre noi și la alegerea primarului în două tururi de scrutin, nu ca acum, în unul. Apoi liberalii și useriștii au ajuns la putere și s-a mai așternut liniștea. Udemeriștii nu vor vrea așa ceva din rațiuni lesne de înțeles în ungurime, iar o gâlceavă în coaliție nu ne lipsește chiar acum, când ar trebui să fim ocupați până peste cap cu alte aspecte ale reformei administrative, fiscale, în educație, sănătate și chiar constituționale. Facă ei atunci altele bune pentru țară, căci nu pierdem nimic. Alegerea primarului din primul tur e un fleac pe lângă altele. Pe de altă parte, veți vedea că nu vom mai vrea să schimbăm primarul în funcție nici în ruptul capului.

Dominic Fritz a fost avertizat că e greu să preiei aparatul administrativ de la „fanatical muncii”, fostul primar Nicolae Robu. E greu și dacă te pricepi, dacă ești mână de fier, dar dacă mai ai îndoieli, atunci clar ești un om pierdut. Titluri cu ce face Bolojan la Bihor, cum dă el oameni nepricepuți și fără rost din aparatul consiliului județean, au tot apărut în presă ca model de bune practici, dar în Timiș n-a prea prins modelul. Ai noștri Fritz și Nica mai degrabă n-ar da oameni afară, ci i-ar pune la muncă. E și asta o abordare, dar o preferă pentru că au nevoie întradevăr de tot aparatul moștenit sau pentru că nu știu cum să-i dea afară pe funcționarii bătuți în cuie de niște legi protecționiste?

Cineva mai în temă îmi spunea să nu-mi bat capul cu metodele prin care un primar nou va face curățenie într-o instutuție pe care o preia. Cum că ăia cu „bube”, se știu ei care sunt, n-ar mai avea curajul să dea cu flit cererii primarului de a pleca de bună voie. Oare? E vreun semn până acum că așa se petrece de când a venit Dominic Fritz primar? Cu excepția unui Dorel Cojan neprotejat în interimatul său prelungit, care mare „bolovan” din administrația timișoreană a fost mișcat măcar un centimetru?

De ce să nu-mi fac griji, căci citesc de ani de zile cum o funcționară din Primăria Timișoara, deloc din partea premium a aparatului, îl ținea în șah pe fostul primar Nicolae Robu într-un proces de desfacere a contractului de muncă? Instanța i-a tot dat dreptate angajatei, pe motiv că comisia de disciplină nu a fost legal constituită. Dacă „greii” n-au plecat până acum în logica intimidării, atunci îmi este tot mai clar că Fritz nu va avea viață ușoară cu „salubrizarea” instituției, omul recunoscând că doar „lucrez cu pârghiile pe care le am”.

Cazul funcționarei salvate de instanță pe viciu de procedură, deși monitorizarea din rețea o depistase că stătea mai mult pe rețele de socializare este numai un banal exemplu despre cât de complicat este să dai afară un om dintr-o instituție de stat. Dacă nu are metode „alternative” și mai „de forță”, cărora nu le-am mai putea spune chiar „legale”, atunci un primar nou și novice n-ar trebui să se ocupe de altceva în primul său mandat de edil decât de desfacerea contractelor de muncă ale unor funcționari pe care nu-i mai vrea în efortul său de reconstrucție.

Atunci de ce să mai schimbăm primarul în funcție? Să recapitulăm. Cel vechi se apucă imediat de treabă exact de unde a lăsat-o cu o zi mai devreme. Nu va ști nimeni că a eșuat în acțiunea sa de a da afară funcționari incapabili din simplu motiv că nici nu încearcă să-i dea, nu are motiv să se îndoiască de faptul că aparatul e competent, doar nu se pune să-și invalideze munca sa din mandatul precedent. Prin urmare, primarul reales va porni imediat la treabă, fără probleme. Nu se va chinui să facă o comisie validă pentru a da afară un jurist sau, Doamne fereste!, un director indispensabil precum Chiș Culiță.

Iar dacă Dominic Fritz ar fi un neamț încăpățânat și nu se va lăsa pradă sistemului, refuzând să lucreze cu oamenii lui Cuhandu și ai lui Nicolae Robu, atunci poate va reuși până în 2023 să treacă prin fondul proceselor, prin diferite forme de apel, pentru ca mai apoi să se apuce de concursuri de angajare corecte pentru alcătuirea unui aparat administrativ cum a visat să aibă când a candidat în septembrie 2020. Peste un an, în 2024, ar fi alegeri. Mai are sens să o luăm de la capăt? De abia din al doilea mandat Fritz am apuca eventual să-i vedem capacitatea sa managerială. Ce, nu mai e răbdare? Deja au început criticile?