Palatul cu prefecți

În fotbal n-ar fi așa, categoric! Vă imaginați ca prof. Dan Alexa să fie dat afară din funcția de director tehnic la ASU Politehnica pentru a reveni apoi antrenor secund sau maseur la aceeași echipă, sub bagheta lui Laurențiu Reghecampf? Nici vorbă, profesorul e profesor și își respectă titlul. Sau Nicolae Robu. L-ați vedea pe fostul primar să vină viceprimar din partea PNL sau director în locul lui Chiș Culiță la Tehnică? Prof. Nicolae Robu ori e șef la partid, ori își ia jucăria și pleacă, ce naiba?! Dar ce vorbim noi de profesorii Alexa și Robu, când îl avem aici pe Pep Guardiola! S-ar duce Pep preparator fizic la Barcelona, după ce-a antrenat City? De unde?

Acești oameni sunt foarte orgolioși și nu suportă să pună fărașul pe unde cândva erau șefi. Dar nu toți sunt la fel. Uite, în politica și administrația timișeană n-ai să vezi așa ceva. Ovidiu Drăgănescu a fost prefect de Timiș din partea liberalilor, ce frumoși ani! Apoi a plecat puțin șifonat de o poveste drăguță, dar omul n-a făcut nazuri. Fiind înalt funcționar public, s-a dus inspector guvernamental însărcinat cu număratul gropilor din carosabil în județul Maramureș. Cazuri din astea sunt multe, pe bani la fel de mulți de la buget, întrebați-l și pe fostul subprefect Laviniu Bedrosian, care număra gropile din Călărași, parcă.

Gropile ca gropile, că nu-l vedea nimeni ce face acolo, dar Ovidiu Drăgănescu vrea să revină la locul „crimei” pe post de subprefect de Timiș. Câți orgolioși din ăștia din lumea fotbalului, prof. Alexa sau prof. Robu, ar fi făcut așa ceva? Păi cum să stea ei subprefecți unde au fost prefecți? Să-i zică Zoltan Nemeth (USR) ce să facă el? Așa ar gândi un orgolios, nu și Ovidiu Drăgănescu. Dar nu numai dumealui, ci și Mircea Băcală. Și el a fost prefect de Timiș sub PDL și nu numai. Acum nu mai vrea nici măcar subprefect, ci o autoflagelare scurtă ca secretar general al Prefecturii Timiș, să se joace cu șefii de deconcentrate.

Asta dacă nu-i suflă postul dna Liliana Oneț. Și dumneaei fost prefect și prietenă bună cu epidemiologul și vocalistul Dan Bitman. Și doamna Oneț gândește pozitiv. În loc să se ducă să numere gropile la Buziaș, dumneaei vrea să dea ochii cu atâția prefecți pe cap de funcționar public cum nu s-a mai pomenit în nicio instituție bugetară din România. Cum vor fi salutați oamenii ăștia de subalterni? ”Vă salut dom’ prefect! Am onoarea, doamnă prefect”, că n-o să-i ia cu „Ciao, Ovidiu” sau „Pa, Lili”. Dar cum se salută între ei? Ce-o să zică adevăratul prefect, deloc celebrul Zoltan Nemeth, când aude pe holuri de atâția prefecți marcanți și tot trebuie să întoarcă capul?

Unii ar fi răi și ar zice că oamenii ăștia fac ce fac pentru că n-au curaj să ia viața-n piept la vârsta asta, că leafa e bună, totuși… Că e greu să o iei de la capăt în privat, după o viață de demnitar al statului român, că e greu să mai prinzi așa slujbă și chiar e păcat de atâta pregătire la agenția funcționarului public și alte specializări de siguranță națională, poate chiar dai banul înapoi pentru școlarizare, pentru a te duce un directoraș la vreun dobitoc de patron. Dar astea sunt simple răutăți. În realitate altfel stă treaba: ei sunt modești și se sacrifică în slujba statului român, pentru dumneata cititorule, pentru mine, contribuabilul, pentru noi toți la grămadă. Apropos, secretarul Dan Bara pe unde e, știe careva? Era bun pentru tura de noapte. Ar fi fost distractiv.