Religiile și evoluția lor în istoria Timișoarei. Multe biserici au dispărut de-a lungul timpului/FOTO

Timișoara a fost întotdeauna un oraș în care națiunile și religiile diferite au trăit mereu împreună, fără probleme. Armeni catolici, mozaici, islamici, calvinisti, lutherani, cu toții au influențat istoria urbei. Specialiștii Muzeului Național al Banatului au analizat istoria legată de religiile care au existat secole la rând în Timișoara. Primele biserici atestate au multe sute de ani în spate.

”Pe cât de amestecate au fost etniile aşezate în cetatea Timişoarei de-a lungul veacurilor, pe atât au fost de amestecate şi credinţele lor. Primele biserici şi capele romano-catolice – de rit latin – (Sf. Gheorghe, Sf. Eligius – 1315 – 1322, Sf. Ecaterina – 1339) s-au alăturat celor ortodoxe („greceşti”, de rit oriental) dintre care prima este atestată la 1396. Şi unele şi altele sunt mai vechi decât aflăm din documente şi conturează un spaţiu de întâlnire al celor două mari biserici creştine despărţite prin schisma anului 1054”, spun cei de la MNaB.

Multe alte religii au dat personalități care au influențat istoria Timișoarei. Unele confesiuni nu mai sunt prezente în oraș.

”Alături de aceste confesiuni care au dominat – prin număr de credincioşi – istoria şi viaţa spirituală a oraşului sunt atestate şi altele: mozaici (de rit spaniol – încă sub stăpânirea otomană), armeni catolici (ce se menţin în secolele XVII-XVIII), islamici (1552-1716 – când se rugau în zece geamii, moschei şi mănăstiri), reformaţi lutherani (convenţia Augsburg) şi calvini (convenţia Geneva), neoprotestanţi etc”, mai spun cei de la Muzeu.

Multe lăcașe de cult au dispărut, au fost demolate, au fost afectate de incendii sau au căzut pradă evoluției urbanistice a orașului. Venirea habsburgilor în locul otomanilor a avut ca efect și dispariția geamiilor.

 ”Multe biserici au dispărut în furtunile istoriei. Dintre cele romano-catolice dispărute sunt de amintit Sf. Ecaterina (demolată în 1757), bisericile Sf. Gheorghe şi Sf. Ioan (prin 1906-1912), capela Rozalia (1964). A ars înainte de 1740, biserica catedrală ortodoxă din Palanca Mare în care se rugau încă din secolul al XVII-lea românii şi sârbii şi s-a ruinat vechea biserică din lemn din Maierele românesc atestată în Piaţa Crucii la 1727, de asemenea a dispărut şi vechea sinagogă din Cetate, demolată pe la 1860. Au dispărut şi monumentele religioase: troiţe şi icoane de la intrările în oraş şi de la răscruci, vechiul monument al Fecioarei Maria, coloana cimitirului din 1849 şi altele”, mai arată cei de la muzeu.

Fotografiile provin din colecția Muzeului Național al Banatului, secția Istorie.