Ruben “măturătorul” şi “legendele” Timişoarei

Pe vremuri, la fotbal, ultimului apărător din faţa portarului i se spunea măturător. Era o traducere din limba engleză unde acestui post i se spune sweeper şi acum. Ulterior, în limba română s-a trecut la termenul de libero. Postul este însă istorie fiindcă de pe la mijlocul spre finalul anilor 90 nu se mai joacă cu libero sau, dacă vreţi, sweeper. După cum îi spune şi numele, rolul măturătorului era de-a face curăţenie în faţa propriei porţi, “măturând” orice minge care scapă de colegii de apărare. În cazuri extreme, se „mătură” şi atacantul echipei adverse. Deşi termenul poate părea peiorativ, în istoria fotbalului au fost  mari jucători care au prestat pe acest post. Unii dintre ei, fiind şi de o mare eleganţă, precum Franz Beckenbauer sau bănăţeanul Belodedici. Alţii… nişte ciomăgari.

Dacă ar fi să comparăm echipa din Primăria Timişora cu una de fotbal, indiscutabil, rolul de măturător l-ar avea viceprimarul Ruben Laţcău. Cel care, mai degrabă voluntar, şi-a propus să “măture” printre vechii angajaţi ai primăriei, dar şi ai societăţilor din subordine. Şi o face cu mai mult sau mai puţin stil. El e omul care face presiuni pe unii angajaţi, uneori mai ameninţă, alteori înjură. Cel puţin aşa se plâng unii angajaţi. E drept sunt şi unii care afirmă că nu l-au auzit niciodată ameninţând. În fine, el şi-a cam asumat “curăţenia”.

Uneori, în această campanie el s-a lovit şi de unele aşa-zise “legende” ale Primăriei Timişora. Astfel, Laţcău a fost cel care l-a lăsat fără obiectul muncii pe celerul Culiţă Chiş, cel mai important director din primărie atât în timpul lui Gheorghe Ciuhandu, cât şi al lui Nicolae Robu. Sigur, la Culiţă principala calitate a fost inegalabila dibăcie cu care “curăţa” scamele de pe hainele şefilor. Dar acum a ajuns să fie şi el “curăţat”. Apoi, Laţcău s-a legat de o altă “legendă”, fostul matusalemic secretar Ioan Cojocari, cu care, culmea, este rudă prin alianţă, Astfel, lui “Tata Jean”, Laţcău i-a interzis să mai intre în primărie. Nici în cazul lui Culiţă, nici în al lui Cojocari nu s-a lăsat cu scandal public

În schimb, un imens tărăboi, care a ajuns şi în media centrală, mai ales la televiziunile infractorilor care se luptă cu “reziştii”, a fost legat de Andrei Drăgilă, “legenda” spaţiilor verzi din Timişoara, director al SC Horticultura din 1991. Nu insist foate mult, e de notorietatea deja cazul, Drăgilă (69 de ani) l-a acuzat pe viceprimar că l-ar fi intimidat şi presat să demisioneze din funcţie. Laţcău dezminte categoric acest lucru. E greu de spus dacă au existat astfel de ameninţări sau presiuni. Pornind însă de la premiza că nu a fost nicio ameninţare, de ce Drăgilă l-a acuzat tocmai pe Laţcău, iar nu pe primarul Dominic Fritz sau vreun alt angajat? Oare nu pentru faptul că viceprimarului i s-a dus deja vorba de mare “măturător”?

Mai proabil, întâlnirea dintre cei doi a avut loc, iar Laţcău a făcut ameninţări mai mult sau mai puţin voalate. În acest caz viceprimarul trebuia să se intereseze cu cine are de-a face. Fiindcă Drăgilă e un tip irascibil, necontrolabil. În trecut a încercat să-l schimbe din funcţie şi Gheoghe Ciuhandu, dar nu a reuşit, Drăgilă făcând şi atunci tărăboi mare. Sigur, Laţcău are dreptatea lui, Drăgilă nu s-a născut pentru a fi director pe viaţă. Greşeala viceprimarului este însă o oarecare lipsă de tact, aşa cum se întâmplă şi în relaţia cu unii angajaţi din primărie. Plus că deja Laţcău trebuie să înţeleagă că este în vizorul multora. Iar dacă tot ţi-ai luat sarcina de “măturător”, încearcă să fii mai mult Belodedici şi mai puţin Bumbescu (da, a jucat mai puţin libero, dar ca să dau un ciomăgar ştiut de toată lumea.)