Ne doare sufletul de ce i se întâmplă lui Nicolae Robu

N-aveți cum să nu vă amintiți de Nicolae Robu la câte a făcut pentru orașul ăsta. Numele său stă mărturie pe pasaje, vaporașe, fântâni, jardiniere, iar pe Facebook omul trăiește o a doua tinerețe. Într-una dintre postări, fostul edil a anunțat că vrea să mai dea o tură ca primar al Timișoarei după alegerile locale din 2024. De ce vrea dumnealui asta? Nu-i place cu nepoții acasă, să-i plimbe prin parcul vienez sau ăla de tip Versailles din central Timișoarei, că nu e clar încă? Să-i ducă să facă sport la ștrandul Uszoda? Să le cumpere o acadea din pasajul pietonal din fața Operei? Nu-i place cu doamna, s-o dezmiardă cum numai în tinerețe avea timp s-o facă, după o viață de muncă fanatică și neobosită? Nu, nu de aia, ci pentru că „mă doare sufletul de ce i se întâmplă orașului”, spune dumnealui cu amar în glas. E clar, omul ăsta vrea să se mai sacrifice o dată pentru noi.

Dar ce i se întâmplă orașului? Chiar așa, ce a pățit orașul ăsta de când a plecat Nicolae Robu de la primărie, căci și-așa i se reproșează lui Dominic Fritz că n-a schimbat mai nimic din ce-a promis că schimbă? I-a trebuit noului primar să modifice organigrama pentru a se scăpa de câțiva angajați „esențiali” din aparatul muncipal după aproape un an de primărie. Dar nu să-i dea afară pe cei vechi, ci doar să facă loc liber pentru alții socotiți mai buni, cu care are confortul să poată lucra, iar cei vechi să ducă cu ei povara unui salariu de funcționar neperformant, dar protejat de lege, uitat în vreun birou de pe CD Loga nr. 1. Ca urmare a acestei „nenorociri”, șoferul Vasile nu mai șofează, iar Rodica Aurelian nu mai angajează pe cine trebuie să angajeze. Asta i s-a întâmplat orașului”! Una la mână.

Apoi orașul suferă cumplit la capitolul Colterm. N-a apucat fostul primar Nicolae Robu să plece din biroul său cu duș că societatea de termoficare a orașului a început să facă sute de milioane datorie. Pe vremea lui Nicolae Robu era „pe zero”, ba nu, făcea și profit, era și ecologică, acum e vai prăpăd pe lume, degradare totală în doar câteva luni. Vă mai amintiți că atunci când Nicolae Robu se pregătea să mai obțină un mandat de primar, Timișoara era cu stadionul și sala polivalentă aproape gata făcute, iar machetele arătau superb? Acum ce avem? Nimic. Nici echipă de fotbal în elită nu mai avem. Un aquapark minunat al fraților Cristescu era cât pe ce să-și deschidă porțile toamna trecută, de alegeri, iar acum? Nimic. Uite, asta i se întâmplă Timișoarei și se va repara doar prin revenirea „fanaticului” în 2024.

Nu vedeți ce nenorociri se petrec pe șantiere? Proiecte promovate de Nicolae Robu pe Calea Bogdăneștilor și pe B-dul Cetății, pe Sudului sau cine mai știe pe unde ne fac viața cumplit de grea. Când dezvoltarea era „în forță”, atunci se bloca traficul pe partea stângă, acum – nu vedeți? – s-a blocat pe partea dreaptă. E clar că Dominic Fritz nu se pricepe să dezvolte ca pe vremea lui Nicolae Robu. La început, a stopat câteva proiecte, un pod Jiul, și mulți i-au sărit în cap că nu continuă lucrurile bune ale „neobositului”. Dacă le continuă, atunci nu le continuă bine, orașul suferă, ne doare sufletul.

Dincolo de ce i se întâmplă orașului și noi nu ne-am dat seama până să ne spună Nicolae Robu, anunțul cu candidatura nu face decât să ne lipsească de farmecul zbuciumului partidelor să găsească contracandidat la Dominic Fritz. Câtă efervescență era pe vremuri! Acum, ce farmec mai are? La ce bun să mai iasă liberalii cu Cosmin Tabără, dacă Nicolae Robu în tandem cu șoferul Vasile și-a anunțat candidatura? La ce ar mai folosi ca doctor Marius Craina (Pro România) să se mai joace de-a alegerile, când se știe deja cine câștigă? De ce să se mai chinuie PSD să caute un dr. Voichița Lăzureanu ori să scoată din bască o vedetă ca Sorin Grindeanu, când riscul să se facă de cacao e atât de mare?

Acum tot la ce trebuie să ne gândim și să sperăm este ca un specialist în infrastructură precum Chiș Culiță să reziste până la reîntoarcerea lui Nicolae Robu în primărie. Poate să conteste noua organigramă, să zică că nimeni nu e mai bun ca el, cu fondul și apelul în instanță îl prinde viitoarea campanie electorală. Căci este clar că parte din dezvoltarea asta în forță i se datorează și dumnealui. Știu, tentația e mare ca omul să meargă să se îmbogățească în privat. Domnule Culiță, Timișoara vă roagă să rezistați. Vă puteți îmbogăți și la stat!