Bula de partid şi obsesia serviciilor. De la “Tătuca” Băsescu la Klaus Iohannis

Primăvara anului 2012. Opoziţia de la acea vreme (USL) se pregătea să dărâme Guvernul Ungureanu, depunând o moţiune de cenzură în acest sens. PDL-iştii erau însă foarte liniştiţi că moţiunea nu va trece, în pofida faptului că mulţi traseişti făceau drumul întors de la PDL spre PSD, unii, mai puţini, la PNL. (Simt oamenii ăştia când se scufundă corăbiile, mai ceva ca şobolanii!) I-am auzit personal pe mulţi convinşi că “Şeful” (Traian Băsescu) nu va permite aşa ceva. Alţii aveau o poreclă de mare protector pentru fostul preşedinte: “Nu ne lasă Tătuca. Are el ceva la mână, e imposibil să cadă guvernul.”

Pe ce se bizuiau PDL-iştii? Pe aura de mare păpuşar a lui Băsescu, pe relaţiile acestuia cu “serviciile”, pe dosare, că Europa, Statele Unite nu lasă aşa ceva etc. Adică Băsescu avea cheia de la o cupolă de protecţie care nu putea permite ca PDL-ul să plece de la butoane. Iar mulţi PDL-işti trăiau în bula lor de partid, că n-are cum să le cadă guvernul.. Ce s-a întâmplat, se ştie. Pe 27 aprilie 2012, Guvernul Ungureanu cade la moţiunea de cenzură, iar câteva zile mai târziu este învestit Guvernul USL, condus nu de “premierul de la Grivco”, ci de Victor Ponta. Aceiaşi PDL-işti care înainte erau siguri că nu va cădea guvernul, acum aveau o altă perspectivă asupra situaţiei: “Ştie Tătuca ce face. Le-am dat acum guvernarea, dar la toamnă tot noi câştigăm alegerile.”

Nu s-a întâmplat deloc aşa. În vara aceluiaşi an, Băsescu era suspendat de parlament, şi doar absenteismul la referendum a făcut să nu fie demis. În toamnă, USL câştiga alegerile cu un scor categoric. În primăvara lui 2013, “Tătuca” pierdea şi PDL-ul, după ce Vasile Blaga se impunea în faţa Elenei Udrea la alegerile pentru şefia partidului, alegeri după care Băsescu avea o celebră ieşire din scenă: “Adio PD, adio PDL!”.

Am amintit acest episod fiindcă aduce mult cu actualele evenimente. Astăzi se dezbate şi votează moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Cîţu. În pofida unor scenarii, care de care mai fanteziste, moţiunea va trece. În PNL sunt însă foarte mulţi care încă sunt convinşi că nu se va întâmpla acest lucru, că “tătuca” Iohannis va rezolva problema. Tăcerea asurzitoare a preşedintelui în privinţa crizei politice este descifată în cheia “Are el un as în mânecă, ştie ce face”. Şi ca în cazul lui Băsescu, liberalii se bazează tot pe servicii, dosare, agenturi străine, Germania, Europa, etc.

De fapt, Iohannis e depăşit total de situaţie şi decuplat de la realitate. Trimite mesaje cancelariilor străine că situaţia este sub control şi că nu este nicio criză, dar realitatea este taman pe dos. (Acelaşi preşedinte ne asigura prin iunie că nu vom avea valul patru al pandemiei.) Iohannis nu are niciun as în mânecă. Din contră, are o bombă cu ceas, fiindcă în imensa sa vanitate nu vrea să renunţe la Florin Cîţu, blocând astfel orice fel de negocieri pentru un guvern stabil. Te umflă râsul când îl mai vezi pe Rareş Bogdan, această caricatură de Goebbels al PNL, promovat tot de preşedinte, că îi face el majoritate lui Cîţu. Precum cei din PDL cu nouă ani în urmă, şi liberalii trăiesc într-o bulă a lor, una care devine tot mai ridicolă, cu fiecare ieşire a lui Rareş Bogdan.

Şi mai trebuie spus un lucru, dacă tot am ajuns la comparaţii. În pofida ticăloşiei sale, Băsescu era un  animal politic, sau cel puţin a fost, până nu a ajuns hipnotizat de o blondă. Iohannis este mai degrabă un politician mediocru, obsedat însă, precum Pygmalion, de propria sa creaţie: Florin Cîţu. Un Udrea fără fustă.

Şi mai există o mare diferenţă între cele două evenimente. În 2012 exista o majoritate confortabilă, constituită la Grivco pentru a prelua puterea. Acum nu există aşa ceva, partidele mai importante jucând parcă în fabula cu racul, broasca şi ştiuca. Iar dacă strategia preşedintelui este un guvern interimar pentru următorii trei ani, probabil trebuie să ne gândim tot mai mult la vara lui 2012. Adică la o suspendare din funcţie, care în urmă cu o lună părea imposibilă. Acum devenită tot mai posibilă.

Câteva cuvinte şi despre obsesia asta naţională cu serviciile care fac şi desfac guverne, obsesie întreţinută de unii guru din media, în general indivizi care au scris multe note pentru vechea Securitate. Sau lucrează pentru “Felicşi” dovediţi ca turnători. Serviciile, care tot nişte oameni sunt până la urmă, nu fac şi nu desfac nimic. Că mai sunt unii care se cred Zoro şi îi prostesc pe unii politicieni e altceva. Nu sunt nici măcar genii pe acolo. Informaţiile lor sunt în general din surse deschise, respectiv mass-media, reţele de socializare etc. Pe care apoi le împrăştie mai departe cu aere de cunoscători. Decât genii, mai degrabă există nişte dobitoci siniştri pe acolo, ca de exemplu, unul Daniel Dragomir, fugit din ţară după ce a fost condamnat.